Se scurge prin frunze
sclipirea din stele
iar toamna-şi primeşte
culorile grele.

Rugina din flăcări
îşi stinge lumina.
În rugul de frunze
se-aprinde grădina.

Se plimbă prin noapte
un vânt de chemare
şi luna-i luceşte
ecoul din zare.

Se scutură nucul
de coaja cea goală,
găoace de vise
plesnită în seară.

Gutuia mai curge
în picur de ceară
la geamul din suflet
lumina ei pală

de dulce-amarul
ce lin se întoarnă
prin uşa-mi deschisă
spre noaptea-mi de toamnă.

Departe, pădurea
foşneşte-n cuvinte
chemare de gânduri
în murmur fierbinte.

E umbră de linişti
şi singură-n noapte
închid între pleoape
tomnatice şoapte.

18 octombrie 2008

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor