Am aruncat cu pietre în visele de-azi-noapte,
crezând că orice piatră-i un bulgăr de smarald.
Am turnat apă cu sare în lapte
şi-am alungat mirosul ugerului, cald.

M-am spălat pe mâini cu sudoarea pământului
şi m-am şters cu ţurţurii bătrânului soare.
Noduros îmi părea spatele vântului
când îl trăgeam de coamă, ca pe un murg, călare.

Am tăiat ca pe-o bucată de carne, lumina,
aşteptând să i se scurgă sângele,
până când, păcatele, durerea şi vina
s-au unit şi mi-au zis: „- Ai lacrimi! Deci, plânge-le!”.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor