Te scoli dimineaţa, îţi faci în lene patul aşa cum îţi faci şi viaţa, te primeneşti ca pentru cine ştie ce mare întîlnire, îţi treci degetele prin păr în loc de pieptăn şi, cu o tristeţe iremediabilă, te arunci în stradă, printre lumea cu privirea în pămînt, în ziua asta ca o primăvară răvăşită.
Aştepţi cuvinte, semne, minuni, fluturi pe umăr, un glas, orice, orice, absolut orice care te-ar trezi, care ţi-ar putea reaminti că încă eşti viu, că încă mai ai timp...
Nimic nu vine şi, dacă vine, atunci soseşte prea tîrziu...
Pe avataruri văd fărîme de păr şi buze ce, peste cîteva ore, printr-o zi de o primăvară răvăşită, vor flana şi ele pe străzi, în oraşe vechi, printre oameni cu privirea în pămînt, aşteptînd marea întîlnire, aranjîndu-şi în grabă, cu degetele, părul, primenindu-se, aruncîndu-se într-un pat atît de ordonat cum le este şi viaţa...

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor