Nu-i nevoie de paşi cum nu este nevoie nici de cuvinte iar şoaptele, dacă ar exista, ar distruge totul.
E de ajuns să clipeşti încet, ca să nu răvăşeşti cu genele aburul albastru, şi voi ştii dacă totul este în ordine, dacă pot întinde mîna spre tine, dacă drumul va fi greu şi friguros, dacă voi găsi cartea deschisă, cu o frunză de lămîiţă în loc de semn...
Te voi privi îmbujorată, suflet ascuns de mănuşi, îţi voi dezlega cu grijă şireturile nesfîrşite şi mov şi le voi da drumul să se desfăşoare în voie pe străzile burgului...
Într-un tîrziu tu, cu mîinile ascunse cuminte la spate şi cu scortişoară pe buze, vei deschide ochii şi, fără nici un cuvînt, îmi vei prinde fluturi pe umeri.
Apoi vom înlemni un timp aşa, tu într-un balon de săpun de lavandă, eu flutur bătrîn şi peltic...

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor