Mai ţii oare minte nopţile cînd, răvăşită de atîta culori ale inimii, ieşeai prin burg, cu globuri prinse în păr şi portocale proaspăt fierte în lapte, să cădelniţezi şoapte şi arome zidurilor... văzduhului... iernii?
Ori îţi mai aminteşti cum te priveam năuc, balansîndu-mi sufletul pe acoperişurile argintii, pînă cînd sunau zorile şi mă trezeam, lin, cu buze în loc de pleoape, pentru a-ţi presăra în drum cuvinte de „Bună dimineaţa“ migălos ştanţate pe frunze de liliac?

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor