Am găsit rîndurile tale dis-de-dimineaţă, trezit de mesajul de la M. C. (dacă îl mai ştii).
Ce pot spune... Ai avut întotdeauna nefericirea de a ştii să surprinzi esenţialul şi asta te-a salvat. Nu prea mai am cuvinte şi, sincer să fiu, nu prea mai am nimic în mine care să valoreze măcar atît cît epistola ta. Aşa că ce ţi-aş putea dărui?
Poate doar singurătatea mea, invidiată pînă şi de Dumnezeu.
Sper ca, odată, să ne reîntîlnim sihăstriile la un ceai sau mai ştiu eu unde şi să ne povestim ce demn am ştiut să apunem. Deşi cred că, pentru oameni ca noi, o reîntîlnire ar pulveriza tot ce contează între suflete. Dă un semn totuşi...
Mulţumesc mult şi vă îmbrăţişez.

f

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor