Sînt zile cînd te simt atît de aproape de mine, atît de real, parcă-ţi aud glasul în spatele meu. Ştiu că nu este aşa dar nu-mi mai trebuie sticluţa cu apă să stropesc zidul şi să-ţi miros salopeta plină de var.
Timpul a trecut, am ajuns la vîrsta pe care ai avut-o tu cînd plecaseşi de la noi. Am aşteptat să te urmez, credeam că dacă suntem atît de asemănători voi pleca la aceiaşi vîrstă cum ai plecat tu, te voi regăsi în valea umbrelor, te-aş recunoaşte dintr-o mie. Ştiu că acolo nu mai apărem cum eram aici pe pămînt, dar dragostea pentru tine mi-ar arăta cine eşti.
Făcusem tot felul de planuri, ce-ţi voi spune, ce vei avea tu să-mi spui mie, ştiu că mi-ai urmărit viaţa şi şti totul despre mine.
Unele lucruri nu au fost aşa cum mi-am dorit, unele lucruri au fost frumoase, unele din ele nu au fost frumoase dar tu le cunoşti pe toate şi cunoşti toate motivele succeselor sau eşecurilor din viaţa mea. Eşti singurul care ştie tot, toate gîndurile mele, toate speranţele şi chiar toate gîndurile mai puţin frumoase pe care din păcate le-am avut. Şi tocmai din cauza asta mă simt atît de dezlegată de tot, ce bine este cînd nu trebuie să te ascunzi, cînd şti că cineva te cunoaşte aşa cum eşti, aşa cum niciodată nu ai apărut în faţa lumii.
Dar dragul meu, tocmai din cauza asta doresc atît de mult să te văd, doresc să mă eliberez pentru totdeauna, am o mare dorinţă să fiu liberă, să nu mai ţin cont de regulile şi tîmpeniile care sînt aici pe pămînt.
A sosit timpul sau cît mai am de aşteptat?
Sînt zile cînd aproape simt că a sosit timpul ca apoi să dispară făcîndu-mă să aştept din nou, amîn revederea cu dezamăgire în suflet, acolo la tine timpul nu contează, pentru mine aici este mai greu, timpul este duşmanul meu care se tîrăşte ca un melc obosit, cum să grăbesc timpul dacă nu-i pot spune că m-am săturat de lenea lui, că nu mai vreau să ţin cont de el, acolo la tine el nu are nici o putere şi atunci se răzbună pe noi.
Amintirile cu tine dispar tot mai mult, te simt aici dar nu mai ştiu cum era cînd erai real cu noi. Rîdeai băgîndu-ţi capul între umeri şi frecîndu-ţi mîinile de bucurie ca un copil. Aşa te văd mereu, nu te pot vedea însă în vreun film pe care fratele meu vroia de multe ori să mi-l arate, mi-e frică să te văd, nimeni nu este ca tine, te-am căutat prin lumea asta dar nu te-am găsit, am obosit şi am înţeles că trebuie să vin la tine. Mi-am pus o limită şi aştept ziua cînd voi călca pe meleagurile tale.
Ce faci acolo toată ziua? –ai întîlnit prieteni sau rude pe care eu nu le cunosc sau eşti ocupat cu noi, ne urmăreşti mersul vieţii, vezi cît ne zbatem pentru nimic, ce gîndeşti despre asta, tu ai fost aici şi cunoşti lupta continuă pe care singur ai dus-o în zadar.
Eşti sigur că nu se poate influenţa viaţa de aici din partea cealaltă? Eu aş vrea să încerc cînd voi fi acolo, cei dragi de aici să-mi simtă dragostea peste lumi. Nepoţica mea scumpă care este încă atît de mică, deşi are numai un an sînt sigură că tu o cunoşti, este foarte bolnavă, mai am doar un ţel aici, să o văd cum se face bine, după aceea, de acolo, aş vrea să-i urmăresc viaţa şi să o ajut la nevoie, se poate face un pact cu Dumnezeu? Sînt sigură că acolo la tine se poate face orice, umbrele sînt mai înţelegătoare, cunosc fostul mers al vieţii, toate aşteaptă într-o pace şi bucurie deplină.
Încerc să fiu acolo în gînd, văd meleaguri luminate de o lumină care aduce linişte, o lumină pe care numai în vis o văd, nu are nume, nu o pot descrie, plutesc prin ea ca prin vată, nu există gălăgie dar toţi stau de vorbă, văd cum buzele se mişcă dar nu înţeleg nimic. Toţi sînt prietenoşi, plini de înţelegere, aici găseşti mai rar pe cineva care să se asemene cît de cît cu voi.
Mă mai chinuieşte un gînd, dacă ai facut multe rele în viaţă, ai vreo şansă să ajungi totuşi acolo sau te tîrăsc demonii în lumea lor?
Ei zboară pe aripi negre deasupra voastră, vă desparte o cupolă transparentă iar ei urlă de furie că nu pot trece prin ea. Ce au fost demonii cîndva? Îşi pot răscumpăra greşelile ca să poată ajunge ca voi?
Aici nu se ştie cine va ajunge aşa, se spune că totul este scris în cartea vieţii, voi aţi citit din ea?
Ar fi bine să poată fiecare citi în cartea vieţii, aici pe pămînt, atunci precis oamenii vor fi mai buni, vor avea o speranţă într-un infinit plin de pace.
Poţi vorbi cu Dumnezeu despre asta? Să-i spui că va cîştiga multe suflete.
Mulţi nu ştiu că sînt pierduţi, mulţi nu-şi dau seama de greşelile lor, poate dacă citesc în cartea vieţii se vor schimba, dar poate Dumnezeu nu vrea ca aici la noi să fie ca la voi. Poate vrea să-i răsplătescă numai pe cei adevărat curaţi la suflet, vezi, sînt atît de multe întrebări pe care vreau să ţi le pun, şi chiar mai multe, nu-mi vin toate acum în minte, le voi scrie pe hîrtie să nu le uit, dar te rog să mă aştepţi.

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor