secunde în care mă clatin
închid ochii
spun noi și apa se tulbură de somoni
însuflețind în taină adâncul
un pod de gheață
câteva flori unindu-ne inimile

ne lipim de pieptul pietrei
ca două tulpini de trestie cu frunzele
țipând răsucite în aer
un anotimp
încă unul
și încă unul

înserare pentru suflet nu există
doar aceste ierni îmblânzite de așteptare
cu senzația vie că orice se poate mișca
numai noi

febrili
dăm zăpada de pe cuvinte
zi de zi curgerea lor
amăgindu-ne...

 

 

.

Vizualizări: 149

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mioara Băluţă pe Ianuarie 11, 2014 la 8:02am

Mara, multumesc pentru semn ..

pt. tine tot ce e mai frumos 

la inceput de an.. clipe aurii..inspiratie..

Comentariu publicat de Maria Vo pe Ianuarie 10, 2014 la 12:03pm

țipând răsucite în aer
un anotimp
încă unul
și încă unul

Comentariu publicat de Mioara Băluţă pe Ianuarie 10, 2014 la 8:13am

aproape poezie

cu degete excitate de frig

un gand raspicat si...

iarna trece in varful picioarelor prin albastrul poetilor

ce-am fi oare fara iluziile noastre aurii?

Comentariu publicat de ion dragos pe Ianuarie 9, 2014 la 11:38am

....hibernarea clatina un pod de gheata....spun noi si apa se topeste si la loc ingheata in cristale de zahar si vata revine copilaria...pe buze zapada caramelizata....ma atrage ca un magnet....

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor