Ca falnic om Tu m-ai creat și truda Ta mi-a folosit,
căci tot ce-n mine-ai așezat înțelepciunea a-mplinit.
Cu chipul Tău m-ai înzestrat: un corp ce calcă pe pământ,
un suflet, dor de stele m-a-nvățat, cu spiritul, 'napoi la Tine să ajung.
Dar zei, cei răi, s-au încruntat, invidioși au fost!
De ce, un om plecat de jos, în cer să-și facă rost?
„N-ar fi mai bine, pentru noi, ca el să stea-n țărână?
Prea multe daruri i-ar strica, și gând i-ar da, în cer să vină!”
Și-au ticluit atunci un plan, din daruri să mai șteargă,
din om, să mai ciuntească-un pic, ca nu cumva spre ei să meargă.
Ș-au stat la sfat, ș-au chibzuit cum planul să-și urzească,
pe om de glie să îl lege, să urce... nicicând să mai poftească.
Alți oameni printre noi au pus, idei să le susțină,
pe om să îl convingă dar, că-n suflet ar purta o vină.
De-aceea noi am fi căzut și doar aici ne este locul,
ascultători, noi capul să-l plecăm, să nu forțăm norocul!
Un rai aici să construim, dar nuuu... un „Eden biblic”!
Materia să fie-n noi, un bun al nostru public.
Și oamenii ce au trimis, concilii-au înființat.
Ș-au discutat, și ne-au convins, și astfel... „spiritul ne-au luat”.
Și de atunci, din vremuri vechi, noi spirit „nu avem”, spun ei!
Doar trup, și suflet ar mai fi, suficient pentru o rugă... către zei.
Cu timpul rugile-au crescut, din suflet stigăte-au pornit
și peste zei iar au trecut, iar Tu, din nou le-ai auzit.
Atuncea zeii mâniați și-n suflet au lovit!
Și-au stabilit, pentru noi toți, că sufletu-i tot trup, de Darwin născocit.
Și rugăciuni curând au stat, din suflet nu au mai grăit,
de Tine omul a uitat și-n întuneric viața și-a trăit.
Un corp ne poartă pe pământ ce-n lume este despuiat.
Ce am avut noi mai de preț, de zeii răi ne-a fost furat.
Și tot ce-ar fi acum de spus, din trup își cântă imnul.
O gloată de materialiști suntem, ce urlă-n cor: „trăiască ateismul!”
Dar spiritul în noi există! Doar din gândire ne-a fost luat!
În mulți, deja, el iese la iveală, căci lupta cu materia, în noi, nu a-ncetat.
Și sufletul din nou se roagă de zeii răi să fim feriți
și oameni, ce-ai creat, încet se leagă așa cum ei, de Tine-au fost sortiți.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor