Aşa cum s-a întâmplat... (Cenaclul Destine Literare nr. 7 – din 20 iunie 2020), Alexandru Cetățeanu

Aşa cum s-a întâmplat... (Cenaclul Destine Literare nr. 7 – din 20 iunie 2020)

Alexandru Cetățeanu

 

Să încep cu... începutul – am respectat „sfertul academic”, până când participanţii din trei continente (Nord America, Asia şi Europa) au intrat în „sala” ZOOM-ului, după care am început Cenaclul cu o binecuvântare, dată de distinsul nostru coleg în A.S.R.A.N.* – preotul poet Dumitru (Mitrel) Ichim, din Kitchener, provincia Ontario. Apoi, Valentin Luca, directorul tehnic al Cenaclului, a prezentat „Pastila zilei” numită DESTINEDIT, concepută de Marc Marinescu Constantin. Tânăra balenă (avea trei ani) care a avut curajul să „urce” sute de kilometri pe fluviul Saint Laurent (Lawrence în engleză) până în portul vechi de la Montreal (și care ne-a fost prezentată la Cenaclul din 6 iunie), a plătit cu viaţa curajul – a fost găsită moartă, lovită de o ambarcaţie. „Pastila” lui Marc despre superbul cetaceu ne-a întristat puţin, dar ce se poate face?

Am continuat „maratonul” nostru literar (aşa ni s-a sugerat să numim Cenaclul), conform planului anunțat; minunata noastră colegă, scriitoarea dr. Anca Sîrghie, ne-a vorbit cu farmecul şi competenţa sa de profesionistă a literaturii, despre un subiect interesant ... controversat şi poate mai puţin cunoscut – Eminescu şi Monarhia . Prietenia cu regina României, poeta Carmen Sylva (ce activitate literară bogată – câte cărţi, câte recenzii, câte titluri onorifice pentru activitatea ei de scriitoare, câte premii!!!) ne-a fost prezentată pe larg. Am aflat și despre criticile aduse de Eminescu regelui Carol I „îngăduitorul” și câte altele... Ca de fiecare dată când ne vorbeşte profesoara Anca Sîrghie, ne îmbogăţim cultura noastră de rătăciţi prin lumea largă (o mare parte din participanţi respiră de zeci de ani în alte culturi) şi îi mulţumim!

A continuat redactorul şef al revistei Destine Literare – scriitoarea dr. Dana Opriță, cu un Calendar devenit deja tradiţional pentru Cenaclu; ne-a vorbit, foarte pe scurt, despre scriitorii care s-au născut sau au decedat în luna iunie, Eminescu fiind unul dintre cei mai regretaţi. Tot Dana a prezentat pe următorul vorbitor, în persoana scriitorului Radu Vida, care ne-a propus un subiect deosebit de interesant – poezia cunoscutului poet şi actor Dorel Vișan. Fără discuţie, am ascultat cu plăcere expunerea despre îndrăgitul poet-actor, care nu a putut să se conecteze pe ZOOM, aflându-se undeva la ţară, pe lângă Cluj. Atât Dana Opriță cât şi nu mai puţin renumitul actor, poet şi cântăreţ Sergiu Cioiu (care l-au cunoscut personal pe Dorel Vişan, iar cu Sergiu a fost chiar coleg la IATC – cu doi ani mai mare) au avut cuvinte de laudă la adresa „sărbătoritului” nostru. O neaşteptată surpriză – pe micul ecran al ordinatoarelor a apărut preşedintele UZPR – Doru Dinu Glăvan, care ne-a dat informaţii importante despre Psalmii lui Dorel Vişan – respectiv despre o emisiune la Radio Reşița, regizată de Mihai Lungescu, păstrată în arhive. La serata Eminescu Jurnalistul din 14 ianuarie 2020, ţinută la ICR-Bucuresti (unde Dorel Vişan a fost prezent şi a vorbit despre proza lui Eminescu), domnul Preşedinte al UZPR l-a provocat să vorbească şi despre Psalmi şi i-a înmânat (surpriză totală!) un CD cu acea minunată emisiune. Apoi ne-a vorbit despre bogatele evenimente culturale ale lunii iunie organizate de UZPR (On Line) – diferite premii Eminescu Jurnalistul, premii postmortem pentru cei care l-au iubit pe „poetul nepereche” şi chiar „premii mătrăguna” pentru denigratori. Ne-a vorbit despre Ziua Ziaristului Român propusă (şi încă neaprobată) de a se ţine pe 28 iunie în fiecare an şi despre premiile UZPR pentru ziariştii devotaţi uniunii – nu relatez decât o mică parte din ce am aflat de la neobositul preşedinte al UZPR, din care o parte dintre noi facem parte şi suntem mândri.

A urmat (conform programului anunţat în Invitaţie) Sergiu Cioiu, care ne-a recitat cu măiestrie Scrisoarea III-a. Impresionantă, emoţionantă prestaţie – îi mulţumim din suflet Maestrului!

Apoi, mezzo-soprana Claudia Codreanu, a interpretat Stelele în cer – impresionant clip trimis de Anca Sîrghie. Îi mulţumim Ancăi şi tinerei interprete – mari talente mai avem încă în ţară!

A urmat prezentarea scriitorului Roni Căciularu din Israel; sau mai exact, aşa cum ne-a explicat distinsul nostru invitat – „din Tel Aviv şi Bacău – în două locuri – acesta a fost destinul meu şi le împletesc precum două fire de mărţişor...”. Maestrul Roni ne-a făcut un minunat CADOU – noua sa carte ACUARELE DE DEMULT (Mărunte amintiri), apărută la Editura Saga a lui Adrian Grauenfels. Este o carte care nu poate fi lăsată din mâna – o carte care m-a cucerit. M-am regăsit mult în paginile cărţii, dar nu „ pi centru” la Bacău, ci „pe Unirii” strada de promenadă a Craiovei adolescenţei mele. Acţiunea „Acuarelelor de demult” se desfăşoară în primul rând în oraşul de pe Bistriţa (Bacău) dar şi în „dulcele târg” – Iaşul anilor de studenţie ai viitorului ziarist – Roni Căciularu. Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc la Cenaclu prefaţa cărţii, scrisă cu multă competenta şi subtilitate, de cunoscutul critic literar Răzvan Voncu. Felicitări şi multe alte „mărtişoare frumos împletite” înainte! Ne-am bucurat mult de cuvintele de laudă pentru cenaclul nostru, rostite de distinsul scriitor Roni Căciularu.

În continuare, i-am dat cuvântul lui Sebastian Doreanu, unul dintre românii cu suflet mare de la „o milă altitudine” (Denver-Colorado), nu înainte de a face câteva glume – s-a întâmplat să merg de mai multe ori la Kunming/provincia Yunnan, oraşul la „2000 de metri altitudine”...dar în Denver există români minunaţi, care ridică altitudinea oraşului cu cenaclul „Mircea Eliade”. Nu am întâlnit români la Denver, cu toate că am fost şi acolo de mai multe ori, iar Sebastian mi-a dat explicaţia – „erau la Cenaclu ...” (spontană şi bună glumă!) şi m-a rugat să citesc eu mai întâi un „laudatio” pentru scriitorul Norman Manea, pe care Dana Oprită l-a primit de la colegul nostru Dorin Nădrău (avocat din Michigan), scris în 2016, când scriitorul român – New-York-ez a împlinit 80 de ani! Aşa am aflat lucruri interesante despre viaţa şi opera sa, tradusă în parte în 20 de limbi (!), despre premiile pe care le-a obţinut în lunga sa carieră scriitoricească etc.

Sebastian Doreanu ne-a vorbit însă cu multă măiestrie şi competenţă despre un episod mai puţin apreciat din activitatea lui Norman Manea. În anul 1991, pe 5 august, a publicat un eseu numit Felix culpa în revista The New Republic, republicat în volumul ON CLOWNS: THE DICTATOR AND THE ARTIST, pe care ni l-a arătat (nu a găsit să ne arate şi revista în cauză, având (ca şi subsemnatul, de altfel) „mare încurcătură în bibliotecă”. Excepţională prezentarea, nu am cuvinte să exprim cât de mult mi-a plăcut, aşa cum a plăcut şi la participanţii la cenaclu. Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Mihai Sebastian, Monica Lovinescu, familia Ierunca...generaţia lui Eliade – profesorul Doreanu ne-a explicat (găsind bine cuvintele „să nu supere pe nimeni”) de ce Mircea Eliade nu şi-a făcut mea culpa cu „mişcarea legionară” şi cum a tot fost acuzat în fel şi chip, cu diferite metode, de diferiţi indivizi (se pare că şi la comandă – cazul Normand Manea) şi apărat cu admiraţie şi competenţă de alţii. Au urmat câteva consideraţii interesante despre necesitatea abordării oricăror subiecte, chiar mai delicate, cu scopul descoperirii şi cunoaşterii adevărului. Sper că aceste „maratonuri literare” pe care le avem înregistrate, să fie puse pe un site, să poată fi urmărite de câţi mai mulţi iubitori de literatură şi de adevăr.

Apoi a luat cuvântul distinsa noastră colegă, scriitoarea Veronica Balaj din Timişoara – dar cu sufletul la Ottawa, unde are familia. După cuvintele de laudă la adresa cenaclului (îi mulţumim mult!), ne-a prezentat fapte inedite despre trecerea lui Eminescu prin Banat – o scrisoare a lui Eminescu către Petre Cermena, comandantul Cetăţii Timişoara, despre trupa lui Pascali, care a poposit la Timişoara, despre Țichindeal care a spus o poezie, despre spectacolele pe care le-a susţinut trupa în care Eminescu a fost sufleor (se juca mult Bolintineanu), despre cafeneaua Trei Roze, unde trupa a sărbătorit naşterea unei fetiţe a familiei Pascali, despre alte locuri pe unde l-au dus paşii pe Eminescu – în special la Oraviţa, unde se păstrează scândura scenei pe care a călcat Eminescu ... Fascinantă expunere, amplificată de marele talent la povestit al Maestrei Balaj, realizatoare renumită de emisiuni culturale la Radio Timişoara. A venit vorba şi de marele critic literar, scriitor, prof. Zenovie Cârlugea din Târgul Jiu (autorul cărţii Oamenii din viaţa lui Eminescu – „nume de rezonanţă”, cum a completat poeta Veronica Balaj), pe care am avut onoarea să-l publicăm în revista Destine Literare...trebuie neapărat (repet) ca aceste prezentări în cadrul cenaclului să devină accesibile pe Internet.

Minunată a fost apoi intervenţia redactorului şef al revistei de largă circulaţie RadioMetafora (alături de prietenul nostru Octavian Păun), doamna Ilia Manole din Chişinău. Ne-a recitat din poeziile dânsei, ne-a vorbit despre limba şi cultura română, aşa cum este percepută în Basarabia. O iubim, aşa cum ne iubeşte şi dânsa – am simţit asta din fiecare cuvânt, rostit din suflet. Condoleanţe, doamna Ilia! – a pierdut recent fiul!!! Ce tragedie! Dumnezeu să-l aibe în pază!

Cum trece pe nesimţite timpul, ascultând aşa oameni de cultură, aşa subiecte interesante! Au trecut trei ore şi jumătate de când am început cenaclul (aproape ora 23:00 în România) şi i-am dat cu bucurie cuvântul poetului şi compozitorului Marin Voican din Bucureşti, dar originar din Gorj. Ne-a recitat cu mult talent din volumul Doina de jale, poemele Lui Eminescu şi Glossa nouă. Îţi mulţumim, scump Maestru!

 A urmat poeta şi pictoriţa Doina-Maria Constantin, aflată în Padova, Italia, care l-a scuzat pe Octavian Păun că a trebuit să plece de urgenţă la Medgidia (problemă de sănătate a nașului domniei sale – îi uram refacere grabnică!) după care ne-a prezentat prima sa carte-album (poezii şi lucrări plastice), numită CONTINUUM. Ne-a citit o mică parte a prefaţei cărţii, scrisă de Gheorghe Stroia, membru al Academiei Româno – Americane de Arte şi Ştiinţe şi o mare parte a unei prezentări şi recenzii elogioase (Lumea pictorial expresivă a Doinei-Maria Constantin) scrisă de editorul cărţii de la editura Armonii Culturale, presupun că este vorba de Victor Ravini Castravetia. Impresionant! Aşteptăm cu nerăbdare să auzim și poezii ale poetei Doina-Maria, de la care am mai aflat că are în aşteptare de a fi publicate între 1500 şi 2000 de poeme(!). Aşteptam să vedem şi picturile artistei (născută la Sulina!) – unele au fost expuse la o expoziţie de succes în „ţara artelor”, nu departe de Veneţia! Între timp îi uram mult succes şi... să aibe muzele pe aproape!

Dar a apărut o urgenţă – Marian Costache, un fidel participant la Cenaclu, trebuia să plece (s-a învoit de la servici), aşa că i-am dat cuvântul câteva minute. S-a referit la Carmen Sylva – a făcut o interesantă completare la materialul prezentat de Anca Sîrghie. Am aflat că Regina a corespondat şi cu o ziaristă canadiană pe nume Françoise – Robertine Barry . Poetul Émile Nelligan (ne-a arătat şi o carte a lui), care a scris o frumoasă poezie despre România, era în relații de prietenie cu Robertine – se pare că aşa a fost inspirat. Sebastian Doreanu, plin de surprize (ca de obicei) ne-a arătat că şi la Denver a ajuns o carte a lui Nelligan. Mi-a adus aminte- eu i-am oferit-o, cu mulți ani în urmă, cand a fost pe la mine, pe țărmul fluviului Saint Lawrence.

Apoi am avut plăcerea să-l ascultăm pe poetul Teodor Morar de la Caracal – care ne-a citit din cartea lui despre România – o pledoarie pentru dragoste de ţară, despre cum vede şi simte el România și românismul. Îl citez: „...a fi fără ţară e un blestem, țara stă în suflet...”. „Să fii român este o meserie...”. Trebuie să îl citim mai pe îndelete în „Destine Literare”. Ne-a mai vorbit despre un poet care îl atacă – „îl loveşte...”(cine o fi?) şi i-a dat o replică amuzantă (nu o reproduc). A încheiat cu o frumoasă poezie: „Nu ştii tu câtă ţărână/Va rămâne fără rost/Dacă dragostea s-amână/Dacă Cerul are cost./ Începutul şi sfârşitul/Sunt a vieţii amăgiri/Doar prin noi mai bate timpul/Clopotele din iubiri./Suntem trecători în toate/Dintr-o viaţă fără sens/Eu vezi, mă închid în carte/Cerul meu...alt univers!/.

Din nou muzică pe versuri de Eminescu. Interpret, tânărul bariton Andrei Marinache din clasa mezzosopranei Caludia Codreanu care ne-a încântat auzul, cu poemul Codrul, interpretat cu mult talent. Impresionant, ce voce superbă! Am aflat de la Anca Sîrghie că anual se organizează la Sibiu un master-class vocal pentru aceste talente româneşti, care vor ajunge cu siguranţă pe scenele lumii. Gândul m-a dus la marea divă Virginia Zeani, prietenă dragă, pe care am vizitat-o de zeci de ori la reşedinţa sa din Palm Beach/ Florida. Poate ne va spune câteva cuvinte şi vom asculta o înregistrare a marei noastre soprane, la una din întâlnirile noastre viitoare – așa doresc.

Ce frumoasă continuare... din Chişinău! Lilia Manole ne-a cântat din suflet, am simţit cu toţii asta, o parte din cântecul Basarabia, pe versurile poetului basarabean Dumitru Matcovschi (20 oct. 1939-26 iunie 2013). Să ne mai cântaţi şi pe viitor, scumpa noastră colega! Vă aşteptăm cu drag.

Au urmat două momente poetice cu imagini şi fond muzical (creaţie Nemesis Advertising – Valy Luca) – Noi suntem de la Dumnezeu de Carmen Camelia Stănescu (inimoasa secretară a Cenaclului) şi poemul meu numit Bujor, peony, pivoine, botan...potrivit lunii iunie, deoarece „Au înflorit bujorii în Canada/Precum odinioară-n România/Au înflorit cu-atâta amânare/Ca să le-aștept mai mult magia./...- nu glumesc, aşa este.

Pe noi, organizatorii, aflaţi la 7 ore de România, ne-am lăsat mai la urmă. Am avut bucuria să am ca musafiri pe țărmul fluviului, pe vicepreşedinta ASRAN, scriitoarea Melania Rusu Caragioiu şi pe poeta-avocat Alexandrina Caragioiu, dar am stat la doi metri distanţă, la computere diferite. Doamna Melania, autoare a zeci de cărţi de proză şi poezie, ne-a vorbit despre activitatea centrului de bibliofilie a Uniunii Studenţilor din Timişoara şi a preşedintelui acestuia, prof. Dr. Ion Iliescu. Ne-a arătat o carte de colecţie de dimensiunea 6/4.05 cm, cu Luceafărul de Eminescu, ediţie bibliofilă din 1983. Ne-a vorbit despre bibliofilie – pasiunea de a colecţiona cărți rare şi preţioase. Subiectul este interesant şi complex, ne-a convins. Îi mulţumim pentru informaţiile utile despre bibliofilie!

A urmat prezentarea unor cărţi scrise de prinţul Eugen Enea Caraghiaur (sunt bibliofil) şi prin telefon ne-a vorbit chiar Excelenţa Sa. Am aflat că de Sfânta Maria va împlini 97 de ani! A confirmat dorinţa de a deveni membru al ASRAN şi ne-am bucurat. S-a bucurat să participe la Cenaclu, ne-a vorbit de romanele sale (6) şi... şi-a exprimat regretul că opera valoroasă a scriitorilor din exil nu este promovată şi cunoscută cât ar trebui în România, nici în prezent, cum nu a fost cunoscută nici pe vremea comuniştilor. Colegul nostru a scris în total 65 de cărţi (poezie, eseu, economie politică, istorie, roman), și este membru al mai multor asociaţii de scriitori din Canada, România şi Basarabia. A avut o viaţă zbuciumată – a fost condamnat la moarte pe 17 august 1948 de Tribunalul Militar din Timişoara, pentru lupta anti bolşevică şi de susţinere a Basarabiei. A reuşit să ajungă în Canada, unde a prosperat, ajutat de o inteligență sclipitoare și simț de afaceri. Este cel de-al 51-lea Şef al Casei Cumane de România, Moldova şi Găgăuz Yeri, descendent pe fir direct al Casei Cumane de Panciu. Fire neobosită, a activat în diferite organizaţii şi i-au fost decernate diferite medalii şi titluri onorifice. Îi urăm viaţă lungă şi sănătate!

Maria Palcu din Montreal (sora lui George Palcu din Bucureşti –cunoscut poet, compozitor şi interpret) ne-a citit din Mircea Eliade: „Neamul nostru românesc şi-a câştigat dreptul la nemurire, mai ales prin creaţia lui Eminescu...”. Sau: „Un neam supravieţuieşte mai ale prin creaţiile geniilor sale”. Apoi l-a citat pe Slavici, care a povestiţi despre o întâlnire cu Eminescu, abătut, obosit şi necăjit: „...scrie-mi-ar numele pe mormânt şi n-aş mai fi ajuns să trăiesc!”. Apoi, a mai vorbit despre cea mai lungă poezie de dragoste recunoscută pe Planetă ( Luceafărul), despre o planetă ce a primit numele „Eminescu”, a citat versuri de Vieru despre „înaintaşul său în poezie” şi ne-a citit poezia Viziune, scrisă de George Palcu. În final ne-a cântat cântecul Eminescu, de Grigore Vieru. La un cenaclu din luna mai, doamna Palcu ne-a vorbit despre marele pictor roman Eustațiu Stoenescu (14 mai 1884 – Craiova, 13sept. 1957 – New York).  Credea (părea îngrijorată) că nu s-a văzut bine ce ne-a arătat – i-am explicat că cel care vorbeşte pe ZOOM, nu apare în prim plan decât pentru cei care îl ascultă pe respectivul – nu şi pe ecranul vorbitorului. Acum lucrurile s-au lămurit

Apoi, ne-a vorbit poetul Alexandru Dospinescu, aflat la Montreal (mai exact în LAVAL) de 30 de ani! Cu sute de poezii în sertare – s-a hotărât să „iasă din sertare”. Ne-a citit 6 poezii, începând cu cea inspirată de un bust al lui Eminescu pus pe soclu lângă biserica „Buna Vestire” din Montreal, pe care îl consideră reprezentativ. Dana Opriță a cerut lămuriri şi aşa am aflat că bustul în cauză a fost făcut de un artist pe nume Petru Ioan Birău, care a fost miner, dar atras de artă, cu pasiune, a mers la studii şi a devenit sculptor. Tot colega noastră dr. Dana Opriță a vrut să vadă o poză a bustului şi ne-a „venit” în faţa ochilor din Denver, de la Sebastian Doreanu, căruia îi mulţumim. Poeziile citite de poetul Alexandru, au fost următoarele: Eminescu, Au secat fântânile (poezie inspirată de o secetă mare în Oltenia), Conjugare, Stăpâna mea, Ceaţa şi ultima numită Şi dacă. Succes la lansarea volumului, domnule Alexandru Dospinescu!

Dar, a venit timpul şi de ceva proză din creaţia Danei Opriță. Ne-a citit dintr-un volum, care nu a ieşit încă de sub tipar, numit Şapte povestiri fantastic de reale. Superbă povestire!, care se numește În aşteptarea lui Godot fiul. Am rămas muţi de admiraţie – când înregistrările cenaclurilor vor fi disponibile pe Internet, o să vă convingeţi de frumusețea povestirii și valoarea scriitoarei.

Am trecut la „casa poetului” dintr-o pădure, lângă un lac privat, unde „domneşte” poetul Mircea Ştefan, alături de doamna Maria, distinsa lui soţie, tot „poetă”, dar a bijuteriilor. În calitatea sa de organizator şi consilier literar din echipa noastră, Mircea a mulţumit pentru participare „doamnei ambasador al culturii române – Anca Sîrghie, prietenului Seby Doreanu, lui Sergiu Cioiu, care la întâlnirea precedentă „a terminat cenaclul în forţă” citindu-ne „Oda în metru antic”, aşa cum rareori se poate auzi recitat un poem, iar la cenaclul actual, ne-a mărturisit că... „Pentru prima dată am ascultat Scrisoarea III-a de la cap la cap şi mi s-a părut un poem scurt ...”! „Făptaşul” Sergiu Cioiu a considerat afirmaţia lui Mircea ca „un compliment extraordinar” şi ne-a mărturisit că de altfel pregătise Mortua est şi ne-a explicat de ce... Dar ne-a mărturisit că are pe noptieră (printre alte cărţi) cartea de poezii Înţelepciunea bufonului, din care ne-a recitat (surpriză!) poemul Și lasă Doamne. Emoţionantă recitare, emoţionant poem! Mircea a precizat (ce eu ştiam) că acest poem, tradus în engleză de Adrian Săhlean de la Boston, a fost inclus în cartea Destine Paralele, – colaborare a doi poeţi (Mircea şi subsemnatul) pe care am dus-o în India, la Congresul Mondial al Poeţilor. Pentru Cenaclul din 4 iulie (Ziua Americii – interesantă coincidenţă!!) poemul va fi prezentat cu imagini şi pe fond muzical – adevărată artă, la care este Maestru, directorul tehnic al Cenaclului, Valentin Luca.         În continuare, Mircea a avut cuvinte de laudă la adresa „proaspătului şi tânărului poet” Teodor Morar, care „duce pe umăr toată poezia – pe toţi poeţii dinaintea lui”, despre cum a vorbit despre România – merită ascultată înregistrarea. Apoi Mircea a amintit despre situația grea în care se află America în prezent şi am alunecat puţin spre politică – toţi românii americani şi chiar şi românii canadieni suntem frustraţi cu ce se întâmplă (distrugerea statuilor, acte de vandalizam fără legătură cu situaţia frustraţilor etc.), ce ar trebui să se înţeleagă, ce trebuie spus la toată lumea, că ei sunt rasiştii. S-a dus cu gândul înapoi, pe vremea bolşevicilor, când a fost evacuat din casa părintească transformată în Cămin cultural şi vreo 10 ani a locuit chinuit, pe unde s-a putut. Ne-a demonstrat că dacă va fi atacat, are cu ce să se apere – şi câţi americani nu s-au pregătit! Ne-a citit poemul Soldat de pază la un turn şi tocmai se pregătea să ne recite poemul Amintire din seară – când am observat un participant cu numele Aurel, care nu a zis nimic, nu s-a arătat la față ci numai a ascultat – mare calitate este să ştii să asculţi, așa se zice pe aici! Am întrebat de unde este – era de la Satul Mare şi s-a arătat. Surpriză mare! Nu era altcineva decât poetul şi publicistul Aurel Pop. Ne-am bucurat mult că a fost și încă mai era alături de noi – şi Mircea a recitat poezia Amintiri din seară, din volumul „poemele dintre cuvinte, publicat la „Citadela” în 2012 de distinsul nostru invitat. L-am rugat pe Mircea să ne citească un alt poem, dar până să-l găsească, am citit eu poezia Amintiri politice (că tot a venit vorba de ...amintiri) din volumul Vinovat de septembrie: „noi mândri defilăm la sărbători/aplaudăm chiar şi notele de plată/...” – Scurt şi cuprinzător...cum bine a remarcat Sergiu!             Poetul Aurel Pop ne-a recitat două poeme din volumul în pregătire La taifas cu Morțica ( în Maramureş moartea este alintată...). Primul poem recitat a fost – Sub pleoape ţâşneşte o lacrimă din vis, apoi poemul Şi-am să plec . Scurte şi pline de semnificaţii...îi mulţumim! Ne-a prezentat revista Mărturii culturale – iar Mircea ne-a făcut plăcerea să ne aducă în plus câteva precizări – „Ion Pop, pe lângă faptul că este un delicat şi extraordinar poet, conduce o editură numită CITADELA şi scoate anual mai multe volume despre personalităţile ţinutului – a ajuns la peste 100 de personalităţi care s-au remarcat de-a lungul timpului, români şi maghiari...”. Revista trimestrială Mărturii culturale care apare la Satul Mare de vreo 5 ani, este scoasă numai de Aurel Pop, fără să mai contribuie şi Consiliul Popular la efortul de a publica o aşa revistă valoroasă – ne-a informat poetul Mircea Ştefan.

Înainte de a se retrage de pe „scena” ZOOM-ului, maestrul Sergiu Cioiu ne-a făcut o propunere care ne-a onorat şi nu avem cuvinte să-i mulţumim. Este vorba de un recital de poeme din creaţia colaboratorilor la revista Destine Literare şi la cenaclu – urmând ca eu, Dana şi Mircea să le selectăm şi să i le trimitem din timp. Va fi un eveniment cultural de excepţie. Nici chiar toţi actorii nu sunt capabili să recite cum trebuie – ca fost profesor de actorie la I.A.T.C. (7 ani!), Sergiu ne-a subliniat acest adevăr. Dar câţi actori îşi dau seama că recită fals? Parcă să ne convingă ce înseamnă o recitare adevărată, de mare actor, maestrul Sergiu ne-a recitat magistral poemul Mortua est. Am rămas fără grai – ne-a vrăjit prietenul nostru din... capitala Canadei! Ce momente înălţătoare! Ce noroc să avem cu noi o aşa comoară de artist! S-a discutat mai mult despre arta recitării, despre italienii care îl recitau pe Eminescu (asta ne-a spus Anca) şi au apărut subiecte înrudite. Tot Anca i-a comunicat lui Sergiu (şi la toţi care au rezistat până după miezul nopţii în România) că Genoveva Preda este la Bucureşti şi că îi transmite salutări. Am aflat că a locuit la Paris, unde l-a întâlnit pe Emil Cioran de multe ori, iar Dana ne-a mărturisit că a filmat-o la un festival la Paris, că a fost sclipitoare, recitând în franceză şi va fi tare bucuroasă să reînnoiască legătura.

Și... fugit irreparabile tempus! Nu se putea să încheiem seara (în România probabil cântau cocoşii), fără să amintim de distinsul prof. Ion Haineş (aflat la Mare) şi fără să ne recite, ca de obicei, inimoasa noastră secretară, poeta Carmen Stănescu. Am zis de câteva ori „Lăsaţi-mă să cânt”, nu de Gherase Dendrino, ci un minunat poem al poetului Ion Haineş (cu acest titlu – Lăsaţi-mă să cânt), din volumul Tăcerea şi cuvântul (au trecut Oceanul 4 volume de versuri semnate de Ion Haineş!). Superb poemul – l-am recitat cu tot sufletul.

Carmen Camelia Stănescu, secretara cenaclului,  s-a depăşit pe ea – ne-a recitat 8 poeme frumoase: În lunca verde de la capătul timpului, În adieri de cântec dulce, Peste vină, Dimineţi de crin-dantelă, Să rup din Lună, O seară se-auzi, Negură în plină vară şi Sunt vinovată că scriu româneşte. Am ascultat-o cu plăcere – au existat multe cuvinte de apreciere – Sergiu, Mircea, subsemnatul...

În ultima parte a „maratonului” de aproape 7 (şapte!) ore, am discutat în principiu despre programul cenaclului din 4 iulie – recitalul de poezie, Michael Solomon, Dan Ghiţescu ...şi vom mai vedea.

Nu ne venea să ne mai despărţim – cei care am rezistat „pe baricade” ; tot am mai rămas în „sala ZOOM” vreo 15 suflete „die hard”, cum se zice pe aici. Theodor Morar – că a venit vorba, ne-a vorbit despre cartea de eseuri pe care a „construit-o” în urmă cu două zile, o carte fără titlu (!) pentru fiul său (băiat isteţ – like father like son! ) – l-am cunoscut la un cenaclu anterior – era în febra examenelor de „capacitate” şi ne-a delectat cu câteva mici fragmente din manuscris : „Grav nu este să-ţi pierzi credinţa – câţi nu sunt necredincioşi! Grav este să nu te mai recunoască niciun Dumnezeu... ”. Sau: „Toate poveştile au un început – toate poveştile au un final...între aceste două puncte noi suntem două linii paralele – nu ne-am întâlnit niciodată cu adevărat! Bine, avem şi scuze – Dumnezeu a murit, spune Nietzsche. Îngerii se nasc debusolaţi...au cearcăne de aşteptări. Cât de greu este să-ţi aştepţi aripile!....... doar sufletul uneşte două linii paralele... Nu uita fiule – viaţa începe pe buza prăpăstiei!”

„Insomnia este cea mai punctuală amantă, apare exact când nu ai somn...”, ne-a mai spus Theo, înainte de a încerca să ne lua rămas bun – a câta oară? Am revenit la Ziua Americii (cu focuri de artificii private – ne-a spus Dana Oprită), a venit vorba de propaganda comunistă împotriva „capitaliştilor americani” şi în sprijinul foştilor sclavi din Africa (eu chiar am cântat – „Sunt o negresă din plantaţii...”), am ajuns și în insula Oahu/Hawaii, pe urmele lui Ștefan Baciu, ale lui Bartalomeu Anania etc., apoi Corneliu Victor Drăghici a amintit de poezia mea despre bujorii din Amărăştii copilăriei noastre şi multe altele. În sfârşit, ne-am despărţit, dar cu regretul că timpul a trecut prea repede. Aşteptam cu nerăbdare întâlnirea din 4 iulie – unde vă invit cu drag, stimaţi şi răbdători cititori, care aţi aruncat privirile pe aceste rânduri, până aici, la sfârşit.

La mulţi ani de 1 iulie, Ziua Canadei! (de Ziua Americii ne vom felicita chiar atunci, pe 4 iulie...).

*Asociația Scriitorilor Români din America de Nord (A.S.R.A.N.) www.destine-literare.ro

 

 

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor