A câta primăvară... ( 50 şi ceva...)

Te-am înălţat pe creste

şi-am ridicat din doruri, – un templu-cetate,
în fiecare seară;
umbrele amurgului
se strecurau
cu grijă pe fereastră,
ca-ntr-o rană –,
condamnată să-nflorească
cu fiecare primăvară rostuită,
cu fiecare rătăcire
în culoare.

Umerii grei,fruntea plecată...
Cohorte de cuvinte târâte
în ceasul
de slavă;
în nesfârşirea albastră
niciun semn,
doar ruga arzând pe ultima
treaptă.

Demiurgică chemare,
strigăt convulsiv,
lacrimi de ceară născute
tardiv,
într-o flacără
tremurând vinovată;
mistuitoare clipe – îndelung
suspinând,
într-o smerită şi neostoită
aşteptare,
aşteptare...


10 aprilie 2014

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de valentina pe Aprilie 13, 2014 la 11:10pm

Doamna Maria-Ileana Tănase,

mulţumesc mult pentru urari.

Vă doresc numai bucurii şi zile frumoase!

cu preţuire,

Valentina

Comentariu publicat de valentina pe Aprilie 11, 2014 la 9:31pm

Dragă Mihaela Popa,

mulţumesc!

cele mai frumoase gânduri,

Valentina

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor