- Pășim cu dreptul în a cincea toamnă

Ce ne așteaptă cu un rod bogat,

Cu fantezii desculțe și ne-ndeamnă

Să ne iubim frenetic. De păcat

 

Să nu ne temem nici măcar o clipă,

Că nu există-n cer vreun fruct oprit,

Păcat e doar când vrei să faci risipă

De fructul copt pe care l-ai dorit

 

Un anotimp întreg cu disperare.

Azi strugurii sunt copți și pe-nserat

Vor buzelor să fie alinare

Așa cum vara-ntreagă au jurat.

 

- A cincea toamnă-și dezvelește sânii

Pe care-au picurat arome dulci,

Rotunzii nuri sub trecerile mâinii

Se înroşesc. Vezi, tu, s-au scris porunci

 

Să poată fi-ncălcate. Cine spune

Că în oglinda timpului închişi

Vom căuta un fel de-a ne supune,

Când vom gusta din merii interzişi?

 

Nu şarpele-i de vină că ispita

Ne intră-n sânge-n chip nelegiuit,

Ci toamna care cu nemiluita

Revarsă-n trup parfumul ei vrăjit.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

 

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor