- Mi-e dor de mine în absenţa ta,

Dar mi-am legat de paşii înserării

Un ultim vers c-un şal de catifea...

Tu să-l aştepţi pe un peron al gării

 

Din sufletul ce-ţi caută pe-aici

Urmele mâinii ce-a atins amurgul,

Punându-mi stele moi sub paşii mici

Mi-e dor de noi, să răzvrătim tot burgul

 

Să ne oprim pe-aleea de la turn,

Pe banca noastră albă şi tăcută,

Un crin regal şi-un fluture nocturn

Impertinenţi pe stradă se sărută.

 

- Eu m-am oprit pe un peron pustiu,

Nu mai curg trenuri nici măcar în joacă,

Pe-o margine de drum un vizitiu

Ciocnește cu nuntașii o cinzeacă

 

Și liniștea se sparge, dintr-un ciob

Cu fantezii și versuri dezbrăcate

Reconstruiesc traseul, bob cu bob

Spre banca noastr-ascunsă sub cetate.

 

Ador să regăsesc aici un pas

Pictat de timp și profeții astrale,

Mă dor tăcerile din primul ceas,

Dar simt pe buze-aroma gurii tale.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor