Secundele treceau urlându-ți numele. 
Voci înalte numărau ceasul și pernele fugeau ascunzându-se sub mine.
Nu mă lăsau să-ți astup chemarea.
Jonglau cu râsete ascuțite și se băteau cu visele din coșmarurile mele.
"Am, n-am, vreau, să fii, să știi, fără, du-mă, lasă-mă, uită-te din mine..."
Le scăpau rămășițe de dorințe printre degete.
Cădeau cu răsunet lângă mine cuvinte împrumutate de la alții
Și alții le împrumutau de la tine.

În dormitor, luna s-a stins, soarele s-a ascuns printre caiete
Și tu ești nicăieri.
Hai să alergăm prin pretutindeniul de mâine!

Vizualizări: 169

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Măriuca Rociu pe Decembrie 13, 2011 la 11:50am

Eu tot nu văd niciun dezacord. Vă rog să ma credeți că mă uit de jumătate de ora la ce mi-ați spus și nu îmi vine să cred. Că vă supără pe dumneavoastră la ureche, asta nu înseamnă că este un dezacord. Vorbeam despre VOCILE care NUMĂRAU, nu despre CEASURI!!! Vocile numărau, ceasul nu făcea nimic.

O zi minunată!

Comentariu publicat de Măriuca Rociu pe Decembrie 13, 2011 la 12:58am

Vă mulțumesc doamna Lucica pentru popas și mă bucur că ați citit cu drag.

DomnuleZinca Marius Iulian, un zâmbet.

Nu prea înțeleg ce mă întrebați, dacă mă întrebați ceva, domnule Drăgănescu. Este o stare poetică doar dacă o simțiți așa. Altminteri, dorința mea era să fie o stare și atât. Starea este cea mai importantă, că-i poetică sau nu. Eu sunt nicăieri și pretutindeni din vecie, dar nu lumina este cea care s-a stins în dormitor, ci luna:)

Totul se poate ascunde printre caiete. Și eu o mai fac din când în când:) Mulțumesc frumos, domnule Munteanu.

Doamna Anton, bănuiesc că nu mi-ați cerut să vă explic o metaforă, dar dacă totuși asta a fost intenția, am să încerc... Închipuiți-vă că în locul ticăitului de ceas, sunt niște voci înalte care vă numără secundele. Textul este împrăștiat pentru că nu prea are cum să fie altfel în condițiile în care este vorba de uitare. Când uiți ceva, și ești conștient de asta, nu prea ai cum să fii calculat și să duci până la capăt contururile.

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Decembrie 11, 2011 la 12:02am

....Și tu ești nicăieri sau pretutindeni....de mâine....!

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Decembrie 10, 2011 la 11:14pm

Este o stare...poetică,sau nu,,,,!!!???, chiar dacă ” în dormitor, lumina s-a stins”...

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Decembrie 10, 2011 la 8:28pm

prin pretutindeniul de mâine cădeau cu răsunet lângă mine cuvinte împrumutate de la alții, jonglau cu râsete ascuțite și se băteau cu visele din coșmarurile mele ascunzându-se sub mine, secundele treceau urlându-ți numele... Mariucaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor