Astăzi iar deschizându-se Cerul,
Darul iar lin coboară,
prin Constelaţia Universului,
peste Pământul, azi iar în sărbătoare!

Coboară cu atâta magie,
din Strălucitoarea Bucurie,
în mica iesle, unde iar,
Buna Frumoasă Fecioară,
îşi va legăna la sân, Pruncul,
pentru a doua mie oară!
Ca şi cei de azi...
o lume plină de păcat, noi, creştinii,
să contemplăm, să savurăm,
momentul “iubirii!”.

Străbătând veacurile, spaţiul şi timpul,
Pruncul se rupe din unime,
Ca pe noi să ne înalţe prin Har,
într-un sigur trup, să ne adune!

Să ne înobileze spiritual,
Fraţi, Prieteni ai Săi,
înscrişi în Cartea Vieţii…
El, Cel Prea Înalt, întrupat Prunc,
veşnic “Coridor al Divinităţii”
în intimitatea iubirii
dintre Tatăl Ceresc, Duhul, marea Putere,
şi între noi cei de jos...
cei rămaşi în marea durere!

Din dragoste, S-a făcut asemenea mie,
ca să-L primesc!...
Din dragoste a luat firea mea, ca să-L ador
ca să-L iubesc, ca să-L slăvesc!...

Dar, "Cunoscut-a boul pe stăpânul
şi asinul, ieslea Domnului său !"
firea mea cea căzută, nu vrea să cunoască
rostul întrupării din Legea iubirii, lui Dumnezeu!

Cel Unul Născut, Cel ce a fost de la Inceput,
Cel ce cerurile cerurilor nu L-a încăput,
A plecat cerurile şi S-a coborât
ca să ridice pe Adam, cel stricat prin păcat…
Dar în aceste evenimente anormale ale timpului,
ale lumii secularizate …
rămâne tot afară,
în ieslea saracacioasă,
în frig, în saracie şi fără nicio demnitate!

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor