"Uneori,
sunt de ajuns vintul si soarele ca
absentele sa ma doara”.Daca ar fi doar absente…Plecarea din viata
noastra a
unui om drag pentru totdeauna nu mai e absenta.E ,…..voi cum o
vedeti?Pentru
mine e ca o noapte dorminda mai lunga.In care visezi doar chipul lui
drag!.Vis
in care esti fericita si pe care vrei atat de mult sa nu-l uiti in zori
de zi
, incat refuzi sa auzi ceasul desteptarii,a altui inceput ...de zi…


 
"Si
trebuie
sa inving in mine aceasta tristete pentru a putea iubi din nou”Dar de ce
simt
ca nu mai pot iubi din nou?Poate pentru ca dupa o mare iubire urmeaza
intotdeauna o mare negatie.Justa in opinia mea.Nu poti iubi enorm azi si
mane
sa ai acelasi sentiment dar pentru altcineva."Si atunci vine si ea
melancolia..Dar,
poate, si melancolia nu e decat tot o forma a dragostei, mai complicata
acum,
insa si mai lucida. Stiind ca ea nu pune conditii. Recunoaste ca exista.
Atita
tot". (…)Si totul se intampla in singuratate."Despre adevărata
singurătate nu
vorbim decât în şoaptă. Nu putem ţine conferinţe publice despre ea.
Dealtfel,
ce mai înseamnă o singurătate trâmbiţată? Nu voi recunoaşte decât în
faţa mea
că sunt singur. Şi uneori prefer sa-mi ascund si mie."

De
ce?Poate pentru ca nu vrem sa-i intristam pe cei din
jur.Momentul trezirii din vis,doar dintr-un vis poate fi atat de trist
incat
simpla lui vedere…doare…Doare atat pe dinauntru cat si…pe fata.Si-atunci
ne
trezim cu acel zambet de-mprumut care , nu, spunea cineva…e mai trist si
mai
amar decat toate lacrimile de pe pamant.”Am aflat ca intelepciunea nu e,
poate,
decit o iubire care isi cunoaste atit de bine motivele, incit nu se mai
teme sa
lase tristetea pe aceeasi balanta cu lumina amiezii. Amindoua ard si
purifica.Deci singuratatea ,asa cum constata si Octavian Paler..nu e
chiar rea.
“Există momente în care confruntarea cu propria conştiinţă duce la
rezolvarea
problemei iniţiale. Desigur, ajungem în final să povestim prin ce am
trecut
celor apropiaţi nouă… dar până în punctul acela de destăinuire trebuie

trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicăm”.Ce se ascunde in spatele
scutului,poate fi numita o a doua viata interioara.Cu
framantari,intrebari,renuntari si plecari spre noi redute,cu tristeti…si
cu
…lacrimi ce nu se vor vazute …

“Recunoaşterea nevoii de
singurătate, pe de altă parte, e o problemă mai
delicată. Socializarea şi nevoia de colectiv stau în gena noastră umană
şi de
aceea recunoaşterea a ceva care părăseşte tiparele prestabilite atrage
după
sine teama de ridicol. Ne e teamă să fim excluşi din rândurile
majoritaţii, dar
în acelaşi timp ne dorim să fim unici.

Unicitatea vine din
sinceritatea pe care o avem faţă de ceilalţi, dar în speţă,
faţă de noi înşine."Cand ai  curajul si
sinceritatea de a spune un te iubesc esti unic..  ….."Iar în sinceritate
se află şi nevoie de  singuratate."

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor