Aceleași neliniști

[Ioan Grigoraș]

- Am invitat iubirea să stea cu noi la masă,

Tu ține-mă de mână și jură-mi că nu-ți pasă

De timpul care-aleargă și-mi răsfoieşte viața

Ca pe o carte albă. Oferă-mi dimineața

 

O unică scânteie să ardem împreună

Într-un poem albastru când razele de lună

Brodează tâmpla nopții cu unduiri domoale

În argintiu, iubite... Dă-mi aripile tale!

 

Am invitat speranța să ne îndrume pașii

Pe drumul primăverii în care toporașii

Ne-au invadat câmpia și m-am deprins cu zborul...

Dar vezi cum trece timpul? Te răscolește dorul?

 

- În fiecare noapte, captivi ai nostalgiei,

Am ridicat altare pe țărmul poeziei

Şi-am străbătut pământul, în zbor, făr-a ne teme

De soarele puternic, de înălțimi extreme,

 

Nimic nu ne doboară, când suntem împreună

Și cerul ne alintă, din stele o cunună

Ne-mbracă dimineaţa într-un veșmânt de gală,

Ascensiunea noastră e pură, verticală.

 

Am invitat iubirea să vină mai aproape,

Să stea cu noi la masă, când tu ascunzi sub pleoape

Metaforele vieţii ce-au spulberat distanţe...

Ce dacă timpul trece? Noi nu-i plătim creanţe.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

 

Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă  -

Editura PIM Iași - 2016

[Ioan Grigoraș]

mulțumim... o zi minunată, Maria...

[Maria Masha]

Va multumesc mult pentru toate poeziile minunate,va doresc mult succes si realizari frumoase!

Noapte buna si vise frumoase!

[Maria Masha]