Acoperă-mi umbra
cu miresmele dimineții târzii
lenevind
printre cearșafuri

să-mi pot limpezi ochii
cu alb-negrul ciocârliei
ce glasul își drege
în vârf de salcâm.

Ce bine că stăm la al doilea cat
altfel
cum mai gustam 
metamorfoza fiecărui anotimp
ascultând simfoniile zorilor.

Culegeam roua zilei
și-n asfințituri ne cufundam
fără măști unsuroase
fără arsură în palmă
fără regrete.

Ce repede
prea repede îmbătrânim
parcă ieri înmuguream
sub cupola juneții

nu simțeam arșița verii
nici furia iernii
oamenii parcă erau mai umani
pruncii mai voioși
bătrânii mai împăcați
cu anii curgând peste umeri.

Chiar și azi
ne alintăm sub sărutul aceluiași astru
aceleași brațe cuprind
aceleași trupuri se-nvoltă
în brațele clipei
acoperind umbrele
cu un surâs

același surâs dintotdeauna.

29-03-18

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor