Razele soarelui jucau hora pe pânza finisată cu nume de ,,Mama paine albă coace”.
Privesc atentă la lucrare şi un galben zglobiu îmi făcu din ochi ştrengăreşte.
Mda... Acum şi acuarele am, şi pânză, atunci ,însă...
Nu ştia nimeni că sunt pictor . Zile întregi desenam ,,cai verzi pe pereţi”(vorba bunicului).
Avea mătuşa Irina un şopron al cărui perete dădea în ograda noastră. Uite acela îmi era şevaletul. Desenam cu un tăciune de lemn ars,muiat in motorina , caci era mai de calitate in ale desenatului . Când terminam o lucrare , o chemam pe Maria , prietena mea, şi-i arătam. Ca să mă laude, îi dădeam din timp bomboane. Era fată pricepută, de fiecare dată rămânea incântată. Odată m-a întrebat:
-De ce nu desenezi pe pânză cu acuarele ?
Ştia ea ce ştia,căci dejă era şcolăriţă
Da...Bună idee. Pânză aveam , căci mama avea multe prosoape ţesute, pe care le ţinea în lada bunicului. Mai rau cu acuarelele . De unde să le iau???
M-a ajutat tot Maria ...cu un sfat .
De luni până vineri am adunat toţi nasturii de toate culorile, pe care i-am găsit în gospodărie. Cei mai frumoşi erau nasturii galbeni de la rochia de fată mare a bunicăi .
Urma sa vină sâmbăta , când mama cocea . Maria mi-a spus că după ce mama va da în cuptor şi va pune gurarul ,
să-l iau şi să pun cele 2 tăvăli lungi cu nasturi coloraţi. In cuptor ei se vor inmuia şi voi avea acuarele din cele mai frumoase.
Zis şi făcut . O oră de aşteptare îmi păru un an. Şi pânza deja era pregătită, şi pensula. Da ce mai pensulă...O frumuseţe . Cei drept,de miercuri până sâmbătă tot umbla gânsacul nostru cu aripa lăsată in jos de durere , în schimb...pensulă de toată frumuseţea .
In sfârşit a trecut ora . Mă apropii fericită de cuptor şi...
O , Doamne , nici urmă de culori !Totul era negru : şi hornul cuptorului ,şi tavanul, pe care mama îl văruise cu o zi înainte ,ca să miroase a proaspăt, şi chiar ...painea.
Am stat multă vreme sub peretele şopronului cu gândul la ,,Mama paine neagră coace”, până a venit bunicul şi mi-a zis:
-Lasă , nepoţico,că -ţi dau eu nişte bani să-ţi cumperi culori de apă.
De-ar şti sărmanul că avea să rămână fără prosoape ...
In seara ceea era trist in ograda noastră. Numai eu mă bucuram in suflet că voi avea acuarele adevărate si ..porcii că vor mânca o săptămână pâine coaptă la cuptor .

Vizualizări: 72

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de GOGA GR. CONSTANTIN pe Iunie 10, 2011 la 12:59am

Poveste scrisa pe prosoape, cu harul bunicului, in culoarea vantului.

Cu pensula de gansac, desenezi in aer ape, si, fiind fata morgana, framanti dorul, il dospesti, il cresti, il bagi in cuptior, il rumenesti, il scoti frumos, ii faci cruce, il scuipi ca sa nu-l deochi si..."porcii vor avea ce manca o saptamana..."

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor