dezbracă-mă de timp

ca de-o pijama veche

să scap de ieri

să uit de mâine

dă-mi un astăzi lung

fără anotimp

 

vreau să zbor

acum

momentu-i potrivit

să-l transformăm în etern

fără furtuni solare

fără să mai schimbăm șosetele în fiecare zi

 

să ne purtăm desculți și fără pijama

 

n-au decât alții să ciugulească mereu din ieri

să poftească un mâine mai condimentat decât azi

 

îmi place

acum

până-n talpa fiecărei celule

mai ales când pășești pe vârfuri

pe creasta lor

***

dincolo de minutul acesta

nu există nimic care să conteze

poate doar spaţiul dintre trupurile noastre goale

prin care picătura de nesomn îşi face loc

 

insomniile îmi căptuşesc pereţii sufletului

nu vreau să pierd nimic

lăsându-i lui mâine incertitudinea ca voi fi aici

doar clipa o strâng în pumni

dar nimeni nu m-a învăţat

câtă veşnicie încape într-un sărut

nimeni până la tine

 

acum

e o monedă de schimb

care nu se devalorizează

o aruncăm întâmplător pe podeaua imaginaţiei

cap

sau pajură

 

ioan grigoraș & liliana trif 

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor