adio dragostea mea. pînă moartea ne va despărţi
aşa crezusem dar uite că moartea a venit mai devreme
şi purtăm un cadavru cu noi ca în război camaradul ucis.
să mă îngropi în apa din spatele casei tale în loc de flori 
două fire din părul tău ca sîngele închegat din inimă.
să nu-mi spui nimic la despărţire doar să zîmbeşti apei învolburate
să se deschidă să mă ia în pîntecul ei ca o soţie recunoscătoare
şi roditoare. adio dragostea mea.

îţi spuneam cîndva că trebuie doar să ne iubim 
ca să rămînem în viaţă. acum am murit şi zîmbetul tău peste rîu 
lasă-l să fie amar ca o procesiune 
de înmormîntare pe ape. să nu verşi lacrimi. lasă-le să-ţi umple sînii 
pîntecul iar cînd vei naşte să pui numele meu
copilului şi să ştii că asta înseamnă cu adevărat viaţa.

adio ulma. în casa ta mică să aprinzi o lumînare 
apoi să sufli în ea împreună cu bărbatul tău. aşa mă voi risipi 
prin porii zidurilor ca dintr-un uter ce naşte morţi livizi 
cu ochi de durere. să faci dragoste în patul nostru
ca şi cum ai uita că ai mai făcut asta înainte să muşti
pe înfundate perna fără să-mi mai simţi gustul. 
adio dragostea mea.

să mergi pe malul moldovei pînă adînc în pădure acolo 
unde-am cules flori şi să înfigi în pămînt un băţ pentru mine 
să ştiu cît de departe am ajuns. apoi să-ţi iei de mînă iubitul şi 
să mergi mai departe în căutarea fericirii. mulţumesc 
dragostea mea.

mi-ai oferit cei mai frumoşi ani din viaţa ta. da
am simţit cînd te-am sărutat ultima oară gustul tău de copil 
prefăcîndu-se în gust de femeie. acum că nu mai am ce
să-ţi iau nu mai am ce să-ţi ofer. iubirile care mor tinere
iau totul năvalnic impetuos iubirile timpurii sunt crude
şi cruzimea lor te spintecă dintr-o singură lovitură şi te împarte.
puţinul rămas aruncă-l în plita din bucătărie şi încălzeşte-i te rog
ceva de mîncare noului venit. dă-i lui viaţa mea netrăită
dă-i lui puterea mea neirosită. adio dragostea mea.

să nu te întorci vreodată la mine. să nu speri că te voi mai iubi 
vreodată. să nu-ţi faci iluzii că vom revedea bărbierul din siberia
că vom culege fragi sau vom bea vodkă din aceiaşi sticlă 
cu acelaşi pahar. uită-mă cum te voi uita şi eu. uită-mă 
ca pe-o banderolă neagră legată de gardul bisericii din lemn. 
dar ce ţi-am spus atunci rămîne valabil
trebuie doar să iubeşti ca să rămîi în viaţă aşa că 
iubeşte mai departe bărbaţi frumoşi tineri iubeşte-i 
cum m-ai fi iubit pe mine. adio dragostea mea.

dacă vei auzi vreodată că am murit să nu vii la înmormîntarea mea.
sau dacă totuşi vei veni să porţi rochie albă de mireasă. să ştii însă
că bărbatul din coşciug nu voi fi eu căci eu de mult voi fi murit şi
îngropat de zîmbetul tău peste apa moldovei la ulma
în preajma crăciunului. eu voi fi renăscut în altă parte
în alte braţe la fel de albe şi drăgăstoase ca ale tale şi poate
voi mai fi murit de cîteva ori ca să fiu sigur că acum
de tot am murit.

poate cîndva cînd prin întuneric vom da unul de altul 
ne vom povesti vieţile noastre aşa cum au fost să fie şi 
apoi vom merge uşori mult mai uşori mai departe în sfîrşit liberi de 
cadavrele noastre. adio dragostea mea.

Vizualizări: 67

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor