scriam... ajunsesem la a unsprezecea carte, cea mai dragă... „Dora”! scriam şi nu-mi venea să cred că sentimentele ajunseseră să-mi sfâşie viaţa, mă vedeam cum alunecam în prăpastie şi-mi dădeam seama că doar o minune ar fi putut şterge negrul ce-mi înconjurase calul alb! şi mi-am pus sufletul să alerge spre minune! şi minunea nu era departe! el ştia totul, albastrul lui, de dragon, zâmbea adamantin, ca povestea unui pod de corindon! căutarea mea se terminase... şi, brusc, se terminase şi „Dora”... şi începuse ploaia... începusem altă carte... şi ploile se tot chemau! respiram... psalmul iubirii adevărate! cercul... roşu! ieşisem din timp... era o carte-evantai! şi fluturii se hrăneau doar cu răcoarea fericirii... deveneau stele, pace şi zâmbet de castană!

„o să vină... vaporul!” şi mă uit la ochii inimii mele! sunt aşa de uşori şi frumoşi, sunt ochi de păun! şi mă uit la buzele mele! mărgele portocalii... pe oglinda de jasp a lui Gavriil!

 

4 noiembrie 2011, 17:08

 

Vizualizări: 84

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Roxana Ştiubei pe Noiembrie 5, 2011 la 11:11am

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor