într-o dimineaţă albastră
ca pasta pixului dintr-a şaptea
câţiva poeţi alergau în jurul cozii lor
ţigările le erau furate pe faţă
date fericirii/ date naibii/
măcar cineva ştie ce să facă cu ele

lumea era un trabuc imens
din care trăgeau pe rând
femeile uşoare
metalele grele
politicienii şi restul meseriaşilor
copiii lor fumau cot la cot cu Petru
în curtea şcolii şi-şi dădeau cu palma stângă
peste cap să le iasă tutunul din urechi

în scara blocului câteva pisici
se-ncălzeau la fumul de ţigară/
îşi lingeau rănile şi le dădeau fericirii
care se lătra parcă de când a uitat că
trăieşte

oamenii ar fi făcut orice să se trezească cât mai
devreme posibil pentru că era
joi,
era joi, Petru!
şi joia se-mpărţeau chibirite pe gratis

s-ar fi mâcat între ei s-ar fi fumat unii
pe alţii cum se fumează tinerii, se fumează se iubesc
şi nu se mai ajung/ iubirea lor e la fel de şubredă ca
banca centrală/ ar fi făcut orice, crede-mă

dar asta se-ntâmpla acum câteva zile
şi nici măcar n-am visat/ dacă ar şti lumea
că semafoarele nu funcţionează noaptea/ s-ar gândi de două ori
înainte să se ocupe cu chestii de-astea

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor