Ai nevoie de o atingere lină

În apusul soarelui,

în camera ta prelungă,

totul este estompat,

linii stranii se desenează

pe sticla ferestrelor,

mâinile pereţilor se desfac,

se lungesc, se-agaţă, împletindu-se.

În această confuzie de foşnete,

ceaţă şi descompunere,

umbre nebune se sfâşie,

tăcerea suspină, zvâcneşte,

te-apasă fierbinte,

ceasurile se-opresc îngrozite,

pământul stratificat

se stinge-n lacrimi,

un fugar prizonier

care-ţi seamănă

umblă prin tine, devorându-te.

În amurgul însângerat există

o clipă magică,

o rază strălucitoare de lumină

coborâtă din ceruri,

un flux de argint

ţesut la marginea de întuneric,

ruga te schimbă

pentru a căuta în inimă.

Ai nevoie de o atingere lină,

de cineva lângă tine,

de o mână întinsă,

de yod - punctul scânteie,

de o nouă respiraţie

şi totul va fi bine.

Faliile se mişcă,

ezitările se risipesc,

sunetele sacre coboară,

salvând visele

condamnate cândva

să nu mai respire...

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor