iubita mea, ai ochii mei căprui,

dă-mi strălucire-n ei şi arca din sprâncenae,

dă-mi din albastrul veci al cerului,

un strop de verde într-un lac de gene!

dă-mi timpul tău rămas şi încă-un a notimp,

ia-mi visul meu statornicie-n ziduri,

din clipe fără seamăn cum ţi-s toate,

creează un echilibru de netimp,

înalţă din iubirea nostră două arte, două mituri...

zideşte-mi treptele cu mintea ta,

coloane-n infinitul altor astre,

dă-mi paşii tăi să-mi pot reaşeza,

divinul într-un nou destin, curat, duios, 

cum e al tău, să fie ale noastre!

ridică-mă în fiecare clipă de extaz lumesc,

mai sus de doruri netrăite sfânt,

dă-mi mâna ta...o aripă cu fibre de ceresc,

fă-mi cunoştinţă cu toţi îngerii ce îţi dau cuvânt!

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dida Diana Cioponea pe Februarie 19, 2014 la 4:20pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor