de la o vreme trec săptămînal pe Lipscani. constat cu mirare că în capătul dinspre fostul magazin Bucureşti, agăţat de peretele exterior al unei prăvălii cu rochii de mireasă, un difuzor care m-a intrigat mereu încă rezistă vremurilor. era acolo şi în urmă cu douăzeci de ani cînd strada era populată de negustori ambulanţi de grătare cu mici şi jocuri alba-neagra; cred că era acolo şi pe vremea doamnelor cu blănuri şi a domnilor cu pălării, ba chiar cred că era şi pe timpul lui Manole Zarafu.
şi se aud aceleaşi acorduri de vioară acordeon şi ţambal dar cel mai des la ieşirea din pasaj te întîmpină vocea lui Jean Moscopol- aş vrea într-o seară să ne întîlnim/dar nu ştiu cînd e mai bine să ieşim/lunea n-are nici un rost/marţi e rău că merge prost/miercuri ştii şi tu că e zi de post.
nu am fost tentat niciodată să intru în acea prăvălie. să admitem că e reală. s-ar duce tot farmecul dacă aş da înăuntru peste un personaj cu un laptop pe tejghea. de fapt vă spun eu, clădirea nu există. e doar un fundal din hîrtie prins de podul scenei iar în faţa fundalului, agăţat de cer, difuzorul. uneori îmi permit o mică escrocherie o iau pe domnişoara Aurica patroana dughenei “La şicul elegant” şi o mut aici cu toate rochiile ei de mirese. are panglici galbene în părul numai laţe şi citeşte “Magazinul ilustrat”. de multe ori domnişoara Aurica nu e cuminte şi are concepţia ei regizorală pune o placă de patefon şi în timp ce ascultă dă-mi guriţa s-o sărut/căci pentru sărut e dată/ia gîndeşte: nu-i păcat/să ramîi nesărutată? se uită pe furiş la secţiunea căsătorii şi la pozele deocheate din “Trup şi suflet”.

aveam şi eu un difuzor deasupra patului pe peretele dinspre răsărit. tot acolo era o perniţă pentru ace de cusut şi o icoană a Maicii Domnului. aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm. ascultam la difuzor înviorarea de dimineaţă ştirile transmise de radio Craiova – la nord-vest de Saigon forţele patriotice vietnameze au doborît nu ştiu ce bombardiere americane - şi poveşti nemuritoare, bună seara copii/noapte bună copii. nu ştiu de ce îmi închipuiam că înviorarea de dimineaţă – unu doi unu doi faceţi toţi la fel ca noi- se petrecea într-un bazin cu apă în care îngerii înotau pe spate şi nu ajungeau la capăt pentru că se încurcau mereu în aripi.

Sorin a murit într-un decembrie geros. l-au găsit căzut pe podea lîngă nişte volume de critică literară cumpărate de mine în liceu. frate-miu nu citise nici măcar un ziar de ce ar fi răsfoit astfel de cărţi? m-am dus să-l îngrop. însă mai înainte l-am certat-data viitoare cînd o să mori poate mă anunţi tu nu prin alţii. şi puteai să te îmbraci frumos şi să mori îm pat! nu ştiai că eşti ultimul meu mort? după pomană mi-am adus aminte de difuzorul meu sau poate doar voiam să fug. m-am urcat în pod. nici urmă de difuzor. doar rochia de mireasă a mamei şi un şorţ cusut de mînă, purtat de maica Măria cînd era fată. de un căprior atîrna un strugure stafidit. am luat cîteva boabe m-am aşezat pe o ladă şi am plîns un pic. apoi am văzut locul unde mă iubisem cu Sara şi iar am plîns dar nu prea mult, tot aşa. mai erau acolo doi saci cu sticle goale. pe vremea cînd învăţam tabla adunării luam toate sticlele de pe garduri şi le dădeam ţiganilor la schimb pe baloane. ce păcat că nu mai trec ţiganii pe drum aş avea podul plin de baloane, casa mea ar pluti peste lume împreună cu mine. acum o să rămînă singură.

pe Ştefan Ciucă l-am cunoscut la o partidă de şah în parcul Moghioroş. îl băteam şi eu şi Constantin. îl luam peste picior-Ştefane tu eşti ciuca bătăilor. el, generos din fire mi-a făcut cadou un difuzor Telefunken. prin 1992 ne spunea- vedeţi voi locul ăla peste drum de parc? voi face un patinoar pentru tot cartierul. Ştefan nu a apucat să vadă niciun patinoar acolo. acum pe acel loc s-a ridicat o biserică mare. uneori, de dragul lui îmi imaginez că noaptea sfinţii coboară de pe pereţi şi se dau cu patinele poleite în aur prin naos în timp ce Dumnezeu cîntă la difuzor we are the champions.

Vizualizări: 90

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Martie 30, 2012 la 7:49am

ştii vlad,căteodată visez că sunt eu ciuca bătăii

am avut şi eu o cunoştinţă pe care o chema ciucă. am căutat în dicţionar şi am găsit că numele lui însemna ştiucă(în ungureşte) sau pisc.

cred că prietenul tău nu era nici una nici alta. era doar o fiinţă umană care se dăruieşte. de câteva zile am citit că de dragul lui tu îţi închipui că sfinţii se dau pe patine poleite. de atunci mă trezesc şi eu fluierând din senin melodia lui queen

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor