Aievea cand veneai la mine

pe campul plin de flori de mac,

papadii prinse de par si de barbie

suspini mereu, pe intuneric si pe inserat.

 

Cat as vrea sa te sarut profund si dulce

minunea mea, raza de camp

suspini de mult si rau ma frange

lacrimile tale, doruri prinse in boboc si in floare.

 

Culori asternute pe ochii tai cuminti

ma bucur de tine si gandurile tale

cat as vrea sa-ti impletesc coroana de spini,

dar nu pot sa te frang nici ca pe un fir.

 

Si as vrea sa te sarut prelung

cu ochii inchisi si mana pusa sub nuc,

sa stam la umbra ca doi porumbei raniti

sa-ti fiu pribeag un nor in albastru tau,

ranit de vant, prins de iubire

si asternut in sufletul tau ranit.

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor