nemurirea o aduce vântul dinspre steaua polară unde alaltăieri parcă le mâncam maxilarul

aseară fredonam primăvara lui vivaldi în bucătăria de pe carul mic sau mare
nu-mi aduc bine aminte
el îşi rostea rugile deocheate sub sânii mei

că prefera unul mai mult iar celălalt devenea gelos şi-l lovea până-l lipea de pământ
ce mai contează
a plecat şi ăsta
după ce a lins varul de nervi
pereţii inimii mele acum maronii
s-au enervat la culme şi se strâng treptat
mi-a ieşit sfârşitul pe frunte
mă tot privesc în oglindă
asta dacă n-am geamănă.

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Martie 3, 2012 la 3:11pm

aseară fredonam primăvara lui vivaldi în bucătăria de pe carul mic sau mare şi mi-a ieşit sfârşitul sau semnul... pe frunte

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor