(Cat de jos tre' sa ajungi ca sa poti urca iar?)


Tot corpul mi s-a izbit de apa rece ca si cum as fi cazut direct pe o bucata de beton. Spatele si picioarele au inceput sa ma furnice si usor, usor
betonul a inceput sa se-nmoaie, sa devina lichid si sa-mi invaluie
trupul. Mii de cutite imi injunghie mainile, picioarele, fata iar
numarul lor se inmulteste cu cat ma afund mai mult. Am ochii deschisi,
sunt plini de verdele apei si de lumina felinarului ce a ramas
neclintit pe pod....iar vocea aia schimonosita se aude din nou
tinandu-si micul ecou diabolic de mana:

Cine sunt? Esti tu, definitia mediocritatii. Persoana care tace, care se teme,
care amana, care uita, care nu spune de dragul altora. Esti inca una ca
tine. Din material prost, cusut de mana, cu nasturi ieftini si croiala
invechita.

Ce fac? Nu faci nimic. Agiti apele in jurul tau doar ca sa para ca faci ceva.
Vorbesti doar ca sa nu taci. N-ai absolut nicio satisfactie. Nu contezi
deloc si nimeni nu conteaza pe tine. Nu faci nimic si asta stii sa
faci cel mai bine.

Ce vreau? Habar n-ai. Vrei multe si de fapt nimic. Vrei prea multe si n-ai nimic.

Pe cine iubesc? Iubesti oameni care te uita, care nu te iubesc, care te arunca de pe o
zi pe alta fara sa se uite inapoi. Iubesti persoane care au ocazional
nevoie de tine, care te afunda, care te pun mereu pe locul doi, trei,
patru sau in viata carora n-ai niciun loc de fapt.

Cine ma iubeste? Cine stie?

E atat de rece si frig, atat de liniste si atat de departe. Aud inima,
bate la poarta apei. Vrea sa intre, sa se aseze pe fundul ei, cu capul
pe o piatra si sa taca, sa adoarma, sa se opreasca...a obosit. Corpul mi
se leagana in hamacul asta de gheata care ma duce tot mai jos spre
tacere, unde luminile se sting rand pe rand.

Incep sa vad:

"O mama tanara, cu trasaturi frumoase care-i citeste unei fetite blonde cu parul ondulat, cartea ei preferata.
Pe Sandy Bell intr-un televizor vechi in fata caruia fetita sta nemiscata si zambeste.

O sala de clasa luminoasa, o floricica albastra din hartie pe care scrie
"I D", prinsa de o uniforma apretata....miroase a lemn proaspat lacuit.

O fata ce canta la cor si inima-i vibreaza.

Un creion verde, foarte tocit de cat a scris pe zeci de caiete.

O camera, patru pereti ce respira odata cu fata care sta intinsa pe jos cu privirea pierduta, un altar, un cuib o viata.
Un balcon plin de flori si perne pe jos, cu geamuri larg deschise, vant cald adie si lacul sclipeste inconjurat de lumini.
Un bunic care danseaza an de an, negresit, cu nepoata lui in mijlocul
camerei, zambeste cu fata plina de lumina, plange si ii saruta mainile.

O fata prea tanara ca sa fie felicitata.

Niste randuri: "Multumesc pentru lucrurile minunate pe care le faci! Nu stiu de unde ai atata putere...sa te tina Dumnezeu!"


Talpile mi se lipesc de pietre...am ajuns la fund, am ajuns la timp. Nici
linistea nu se mai aude aici...nici intunericul nu se mai vede. As vrea
sa plang dar nu am unde...totul e apa...totul e sarat si rece.

Miroase a frezie, simt gust de turta dulce, inima mea s-a oprit dar totusi aud
batai...nu's ale mele. Sunt in rochia neagra...scurtata, cu urechea
dreapta lipita de cealalta inima a mea, am atipit cinci minute.

Deschid ochii, imping puternic nisipul si pietrele de sub picioarele mele, ma
arunc spre inceput. Luminile incep sa apara si apa ma ridica cu o
viteza uluitoare. Sparg acoperisul apei si trag in piept tot aerul
fericirii...sunt sus...iar vocea frumoasa-mi spune:

Cine sunt? Esti oricine vrei sa fii! Esti omul puternic ce picteaza zambete pe
fetele lor. Omul care poate ajunge oriunde, mai sus ca nimeni
altcineva. Esti copilul soarelui care rade cand ploua, se plimba prin
zapada si se topeste de bucurie cand vine primavara. Esti forta care se
pregateste sa bucure milioane de suflete.

Ce fac? Cladesti un palat. Pui caramida cu caramida zi de zi, e palatul dorintelor tale.

Ce vreau? Vrei sa ajungi in sufletele lor. Sa-i faci sa planga razand, sa cada pe ganduri cu ochi tristi sa explodeze de fericire.

Pe cine iubesc? Iubesti un dans lent in mijlocul bulevardului, iubesti o margine de
fereastra pe care doarme un sarut, iubesti niste foi mici pline de
dorinte mari, iubesti, cum stii tu mai bine, tot ce vrei sa iubesti.

Cine ma iubeste? Te iubeste inima care bate anormal de tare,cateodata. Vocea pe care o
auzi dimineata. Mana care te tine cand mergi pe tocuri, noaptea,
intr-un parc cu vrajitoare.

Chiar daca stii sa-noti, atunci cand pleci in largul sufletului tau, fara vesta de salvare, fara sa spui
nimanui si fara sa-ti cunosti bine apele, singurul care te poate salva
esti doar tu. Cand iti faci bagajele si esti hotarat sa mergi
in...largul tau, nu te gandi ca mergi intr-o croaziera, nu-ti lua
lucruri scumpe, inutile greu de carat...te vor afunda si mai mult.
Umple fiecare buzunar cu cele mai frumoase amintiri, in geanta ia-ti
momentele speciale din viata ta iar intr-un servetel impacheteaza-ti
putina iubire...o sa ai nevoie.

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de TREZIREA ACUM/AWAKENING NOW pe Februarie 6, 2012 la 5:07am

f. frumoasa exemplificare a transei colective; vedeti  nota la: Unii spun ca nu exista succes fara invidie, iubire fara gelozie. In realitate invidia si gelozia nu sunt
http://reteaualiterara.ning.com/group/tao/forum/topics/unii-spun-ca...

Comentariu publicat de Alina Buleanu pe Martie 15, 2011 la 8:02pm
daca toate trairile si senzatiile astea te-au incercat, citindu-mi textul, atunci...eu iti multumesc! :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor