Se pleacă cer pe mare din picuri albăstrele

Pe boabe, întunecând ’n albastru-nchis, de vie

Se revărsând prin vene în pasta pe hârtie

De-un băiețel în bleu... cu palme mititele.

 

Sclipește ametist în raze subterane

Prin prismele de roci din râuri cristaline,

Spre funduri de atoli de bleuri pur divine...

Până-n afund de ghețuri de-arctice canioane.

 

E tonul de-o planetă ce-și are crez în Biblis,

Răsfrântă de milenii spre înaltul purității

Sălășuind fulgi, duhuri pe sfera libertății,

Topită-n cristalinul... pe albastrul dintr-un iris.

22.08.2012

 

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor