RUGINA ALBASTRĂ

 

Iarba ar fi dorit să fie strigată pe numele ei prim:Eva,

piatra îţi dorea să-şi audă numele de-nceput: Adam…

 

Între cer şi infinit ruginea pământul de fier care fusese de aur,

fusese de argint şi fi-va de lut,

ruginea albastru,

ca o rugină nedefinită de magi, de profeţi, de meseriaşi,

de cei iniţiaţi în taina ruginii şi a naşterii,

de poeţii prinşi în capcana poemului,

de cântăreţii îndrăgostiţi de viori…

 

 

Noi ne simţeam tot mai singuri,

ne uitasem numele primit,

uitasem numele lucrurilor aşa cum am fost învăţaţi la naştere,

albul îngheţa la ecuator,

ziua aceasta se topea la polii planetei,

pământul ruginea albastru,

ca o monedă veche sub copitele cailor,

pierdută între trecut şi viitor,

cu oameni care vorbeau, povesteau, plângeau,

se-ndrăgosteau şi se mirau…

 

Rugina albastră le intra în destine, în oase, în retine…

 

 

 

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor