mi-era dor 
să îmi îngrop neliniștea în lutul proaspăt al unei femei 
să-i modelez în noapte chipul 
mi-aș vinde sufletul de-aș putea deveni alchimistul suprem 
cel ce dă viață pământului 
transformă noroiul în carne 
să-i țină de urât

neliniștea a încolțit 
crește în jurul meu precum o pădure uriașă de foioase 
freamătul ei mă îmbată cu nostalgie 
dar 
în lutul tău iubito 
și-au făcut cuib visele mele

am reușit să dau viață gândurilor 
din trupul tău a crescut o poezie de dragoste 
sub versurile ei ne adăpostim de oameni 
recunosc 
alchimia aceasta nu îmi trecuse prin minte

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor