Alegere...

 

Domnul Pomeci nu are pensie.

Domnul Tase are.

Domnul Pomeci este vesel, spune bancuri, înjură toţi sfinţii, cu mâinele ridicate spre Cer.

Domnul Tase este mereu încruntat, înjură Guvernul ,înjură Preşedinţia, înjură Parlamentul şi când este peste măsură de supărat ne înjură pe noi... „Sunteţi nişte dobitoci, nişte sclavi ai nimănui, nişte retardaţi”...

Nimeni nu scoate o vorbă.

Ştim care este supărarea domnului Tase şi îi respectăm opiniile...

Domnul Pomeci, deşi nu are pensie a trecut binişor de şaptezeci de ani şi are figura unuia de cincizeci de ani.

Domnul Tase, deşi are pensie, nu a ajuns încă la şaptezeci de ani şi are figura unuia care ar fi trecut binişor de optzeci...

- Bă, fraţii mei, zice domnul Pomeci, bă, pentru mine viaţa nu are secrete... Eu am intrat în viaţă atunci când am vrut, am muncit numai ceea ce am vrut şi am ascultat numai de cine mi-a plăcut. În armată m-am dus la muncile agricole că aşa  era moda şi am rămas la munca grea de la ţară pentru că aşa a vrut taica... Am tot ce-mi trebuie, am copiii plecaţi în lume, nevasta la cimitir de cinci ani, sărmana, să-mi pregătească şi mie locul şi dacă mai vrea bunul Dumnezeu o să mai întârzii şi eu pe aci, pe lângă voi vre-o cinci-zece ani... Asta e! Am tot ce-mi trebuie, am chiar mai mult decât îmi trebuie...

- Bă, fraţii mei, zice şi domnul Tase, pentru mine viaţa a fost o continuă luptă... Luptă cu  părinţii pentru că nu mă lăsau să plec la oraş, luptă cu nevasta pentru că nu dorea să-mi facă copiii, luptă cu Partidul pentru că nu vroiam să  devin comunist, luptă cu cele trei boli care mi-au măcinat într-o ordine fireacă, sitemul osos, sistemul nervos şi sistemul imunitar, luptă cu hoţii ăştia care-mi scad mereu pensia şi cred sigur c-o să mor de foame, luptă cu Ceareul de la casa pensionarilor pentru că domnul Vasilică, şeful nostru, nu mai vrea să mă păsuiască cu un împrumut, luptă cu voi care nu înţelegeţi că viaţa ne-a fost dată s-o trăim şi nu s-o chinuim...

Eu, domnul Toader de la finanţe şi domnul Beşliu de la Banca Naţională ascultăm  de fiecare dată acest tip de discursuri, ne facem că le ascultăm pentru prima dată şi tot aşa ne prefacem că îl aprobăm pe fiecare după merit...

Domnul Pomeci, deşi nu are pensie ni se pare că are totuşi ceva cu domnul Tase, care are pensie şi de fiecare dată când domnul Tase vorbeşte despre pensie, el, adică domnul Pomeci începe să râdă! Şi râde şi râde şi râde...

Domnul Beşliu de la Banca Naţională se uită destul de amuzant la domnu Pomeci, îşi face mai mereu cruce atunci când vine vorba despre bani şi ţâţâie uşurel printre buze: „ Dumnezeu să te mai înţeleagă, frate Pomeci... Eu am pensie cât jumătate din Oraşul ăsta şi tot nu-mi ajunge... Tu nu ai deloc şi crăpi de-o fericire greu de priceput....”

La fel se exprimă şi domnul Toader. Numai că domnul Toader se exprimă numai prin semne... Arată ceva la cap, îşi face şi el cruce ca orice bun creştin şi îl priveşte pe domnul Pomeci cum „plesneşte de fericire” deşi nu are pensie...

Eu nu prea m-am integrat, ca să spun aşa  Grupului, dar nu pot să nu observ că domnul Tase duce după el o nefericire continuă, că domnul Pomeci cară în spate un optimism de câteva tone, că domnul Beşliu are oarecare dreptate atunci când vorbeşte despre mărimea pensiei lui şi, aşa ca să termin oarecum fraza într-o armonie stilistică, nu pot să pierd din vedere gesturile uneori amuzante pe care le face domnul Toader de la finanţe...

Când ne despărţim ne urăm de fiecare dată la fel, adică, domnului Tase îi urăm să-i crească pensia, domnului Pomeci îi urăm să mai stea pe lângă noi cinci-zece ani, domnului Beşliu de la Banca Naţională îi urăm să se bucure de mărimea pensiei şi domnului Toader de la finanţe îi urăm  să ajungă din nou să poată vorbi...

Mie nu-mi urează nimeni, nimic. Aşa cum v-am spus, fiind mai nou în Grup sunt privit cu oarecare suspiciune...

Este adevărat că nici eu nu fac cine ştie ce eforturi pentru integrare, dar nu mă sperii... Am timp şi încă mai studiez cazul pentru a afla de partea cui să mă aşez...

În funcţie de „poziţia” mea  în Grup simt că se poate tranşa definitiv un mod de viaţă...

Să-l aleg pe  domnul Pomeci, sau pe domnul Tase?

Nesiguranţa asta mă macină de vreo trei ani şi încă mai studiez problema...

Domniile voastre ce spuneţi?

 

George Rizescu, 1.12.2010,

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor