Alerg pe caldarâmul umed

Mă strecor printre mașini

Evit spada laser a unui Jedi

Sar un gard și o secundă

Parcă-ți văd chipul la o fereastră

Cu reflexii roșii

Degetul mic apăsând buza de jos

O reclamă îmi strecoară ceva “de Bonheur”

 

Alerg, nu fug, și parcă-mi vin

Adieri de brad, atingeri de lac

Nori ademenindu-mă se-ntind

Un câine tuns mă ceartă-n limba lui

Blocuri albe mă cheamă

S-alerg pe ele-n sus

Sticle goale se rostogolesc cu zgomot

În ritmul pasului meu

Evit flori desenate pe trotuar

Ca să nu le strivesc

Și într-o vitrină într-un acvariu

Îți văd chipul în apă

Cu o șuviță iubindu-ți obrazul

 

Alerg încordat pe acoperișuri

Încerc să rămân pe culoarul pistei

Simt scrâșnind pietriș și zgură

Îmi intră apă în pantofi

Urc trepte, câteva deodată

Sar abrupt peste niște sticlă spartă

Mi se oglindește viteza-n bălți

Și în picioare, pe o bancă

Te văd cu spatele

Cu brațele întinse în lateral

 

Alerg pe un podeț de lemn

Prudent, să nu alunec

Evit să fiu sub artificii

Să îmi cadă cărți în cap

Să tot aud muzică și voci

Alerg pășind îndemânatic pe pietre

Ocolind oamenii din față

Controlând din când în când

Dacă sunt încheiat la nasturi până-n gât

Trăgând cu nesaț aerul

Ca dintr-un trabuc

Alerg în ritm 3D

Partea de sus îmi adie într-o parte

Am grijă să nu cadă

Peste vreun țurțure sau cărămidă

Alerg în cerc pe lângă

Cei care stau în foișor

Și-ți văd ochii

Deși uitasem culoarea lor

Doar ochii, căci gura e acoperită

Iar fruntea de vânt și păr

 

Alerg pe lângă picnicuri

Lângă care nu sunt oameni

Mi se dă s-aleg un măr, o mandarină

Dar n-am timp, alerg

Pe câmpuri neregulate

Lanuri răsturnate

Ca să evit cuiul capcanei

Mi se dă s-aleg

S-alerg prin nisip

Sau să stau să mănânc o înghețată

Între Donald, Tweety

Christos sau pasărea flamingo

Mi se întind flori

Dar alerg în zig zag printre coloane

Un tip sărac, bătrân

Îmi face semn către o pâine

Și alerg peste fântâni arteziene

Evit să mă răcoresc

Alerg pe un pod de bărci

Pe lângă un cal aflat în trap

Printre oameni dansând la un concert

Și erai acolo cu ochii închiși

Sub pleoape de nori roz

 

Și alergam pe lângă apus

Pe lângă lună plină

Evitând capul curcubeului

Pe-o scară, iute, în spirală

Ferindu-mă de lumina de vitralii

Urmărind atent linia dublă și continuă

De pe mijlocul șoselei

Jalonând printre gunoaie

Alergând pe trenuri, pe peroane

Dând colțul străzii, trecând pe zebre

Evitând liniile albe

Dansul, podurile înalte

Sau să las în spate urme

Și iar te văd la câțiva pași de mine

Întoarsă, dar departe

Nu-mi dau seama

Dacă zâmbești sau doar privești

 

Semne mă imploră să m-opresc

Mușchiul pietrei îmi indică

Alerg în sens greșit

Dar printre copaci e un soare

Alerg, și sus, băieții, în hamace

Suspendați peste prăpastie

Își râd de mine

Și parcă îți văd silueta în umbră

Într-o ușă, neclar, întinzându-mi cartea

Deschisă, din ea zburând confetti

 

Alerg și încerc o scurtătură

Dar sunt garduri și tufișuri

Geamuri, multă apă

Și de sus o umbrelă roșie sau neagră

Se închide, se desface

Un bătrân mă privește

De după o perdea cu neîncredere

Las totuși dâre în urmă

De lumini de stopuri de mașini

Urc o cărare arsă

Dincolo nu știu ce e

Doar tu pe o scară

Pe o aripă de avion

Suspendându-ți gesturi

Privind în gol fără tulburare

 

Și gata, nu mai pot să scriu

Dar alerg și asta n-are însemnătate

Nu e sens, metaforă, depresie, chin, artă

Nu e căutare, așteptare, mesaj, stare

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor