alergam învelit în sufletul cald al unui cal

caii fornăiau şi timpul
se arunca la pământ speriat
dinţii muşcau zăbalele
se auzeau trosnituri prin sânge
unda de şoc muta noaptea
de pe linia orizontului
pe o altă orbită

alergam învelit în sufletul cald
al unui cal
îi răsunam în inimă
până când ne înghiţea depărtarea
şi urmărea copitele
când se desprindeau de pământ
uitasem locul de unde veneam

auzeam cum se aprind
ochii în felinare antice
trecusem în alt timp

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor