poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Le Philosophe nu (2010) este lucrarea « cea mai personala » a lui Alexandre Jollien, cum autorul insusi o declara. Specialist in filosofia greaca, conferentiar, sustinator al persoanelor cu handicap este de asemenea autorul romanelor: Eloge de la faiblesse (1999); Le métier d’homme (2002); La Construction de soi (2006). Pentru ansamblu operei sale a primit premiul Pierre Simon « etica si societate ».
Romanul este dedicat cautarii frumusetii individuale, a frumusetei sufletesti pe care doar propriul nostru ochi o poate descoperi in intreaga sa splendoare. Ideea unui tratat al pasiunilor devine laitmotivul cartii de-a lungul careia autorul isi pune intrebari despre : timp, pasiuni, afirmare, furie, echilibru, perfectiune, fericire, bucurie, intr-un cuvant impacarea cu sine pe care orice fiinta umana o cauta - « fondul fondului ». Mai mult, insista si asupra sintagmei « te iubesc » care astazi capata conotatia « am nevoie de tine ».
Lucrarea este conceputa ca un jurnal intim in care autorul prezinta nelinistile sale nu pentru a se debarasa, pentru a le arunca la cos, ci pentru a gasi o solutie, a da un sens vietii pe care o traieste. Convins ca tot ceea ce a citit pana acum nu-i poate servi pe deplin de model, concluzioneaza ca bucuria trebuie descoperita personal, iar focul ei intretinut mereu; ca impacarea cu sine vine din a sti sa renunti la un « eu » egoist.
Prin definitie, omul se naste cu dorinta de asceza, iar pasiunile ar trebui sa ne aju ca « veritabile instrumente de viata ».
Dar « cum putem trai simtindu-ne liberi cand pasiunile ne impiedica » ? Filosoful gaseste o solutie personala : « le chemin de crête », ceea ce ar semnifica arta de a trai cu discernamant, aici si acum din resurse personale, fara a ne lasa orbiti de obsesii, continuand in acelasi timp asceza sufletului.
Le chemin de crête sau calea de mijloc est solutia spre asceza frumusetii sufletesti.
Adaugă un comentariu
obiectivul sau mai curind telul budismului este detasarea de cele 108 dependete ce ne fac sclavi in aceasta lume si
atingerea starii de nirvana cu atentionarea ca aceasta cale trebuie parcursa plini de compasiune pentru orice fiinta simtitoare
puteti defini mai exact "libertatea interioara"?
lipsa de discernamant este la fel de periculoasa ca si etichetarea cu "normal" si "nu e normal"; de aceea se alege calea de mijloc,adica: analizam oamenii cu inima si faptele cu intelectul.
mi s-a reprosat ca nu sunt toleranta. reflectand, am realizat ca sa poti fi, ar trebuie sa te consideri undeva sus
pe scara ierarhica a societatii; dar pentru mine ea nu exista nici in sus, nici in jos pentru ca am inteles ca fiecare om e bun la ceva.
despre societatea in care traim, se spunea adesea "lumea e cum e si ca dansa suntem noi". cu o mica precizare: avem dreptul sa alegem ceea ce vrem sa fim.
''Normal este un cuvant des folosit in medicina si psihologie, luat de-a dreptul insa este prea abstract. Cand decidem ce e ''normal' si ce ''nu e normal'', poate deveni foarte periculos'' Alexandre Jullien
E usor de zis si chiar de realizat, o viata traita sub discernamant, folosind doar resursele personale si fara a ne lasa orbiti de obsesii, dar, asta intr-o societate unde nu ti se spune de mic ceea ce e ''bine'' si ''rau'', ''normal'' si ''iesit din comun'', o societate unde nu ti se arata la televizor ca a fi om ''normal'' inseamna sa lupti (chiar sa ucizi) pentru a-ti afirma valorile sau a le ''proteja'', unde nu te vinzi pentru niste hartii numite bani care cica ''iti aduc'' fericirea, unde nu ti se arata ce sa mananci, cu ce sa te imbraci si sa te incalti, ce parfum sa ai si cu ce rimel sa te dai. Societatea in care traim azi, din pacate, e una falsa, hidoasa, plina de minciuni! Trist, dar adevarat!
Cu respect,
C M
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria