Alexandru CETĂȚEANU: Beijing, această incredibilă ”țară”! - Note de călătorie (I)


Beijing, această incredibilă ţară !”(I)

Note de călătorie.

Alexandru Cetăţeanu

Peiping (Pacea Nordică), Peking sau Beijing (din 1949, “capitala de nord” - “jing” înseamnă “capitală”) sunt numai trei denumiri pentru o metropolă fascinantă, pe măsura ţării pe care o reprezintă. Un oraş cu “numai” 22 de milioane de locuitori, mai mult decât toată România, este greu chiar şi de imaginat.

Am ajuns la imensul Beijing Capital Internaţional Airport (PEK) după aproape o noapte şi o zi pe drum, dintre care 16 ore în avion. Taximetrul de la aeroport până aproape de centrul oraşului (cam 30 de Km), nu a costat decât 70 de RMB (Bani ai Poporului) adică aproximativ 10 dolari US . Cu toată oboseala şi diferenţa de fus orar de 12 ore dintre Montreal şi Beijing, o mică plimbare prin oraş nu strica, să mai îndrept oasele îndoite, aşa am socotit, mai ales că îmi era foame şi aveam nevoie de o nelipsită, banală pâine. Nu sunt total străin de aceste locuri, aşa că m-am încumetat pe străzile necunoscute din zonă. Este cel de-al treilea voiaj pe care îl fac în ţara « Marelui Zid » sau ţara a 500 de milioane de fumători (mai mulţi decât în toată planeta), ultimul la Olimpiada de acum doi ani şi primul la începutul anului 2000. Cât de mult s-a schimbat oraşul faţă de acum 10 ani şi chiar faţă de acum doi ani – este ceva de necrezut !

Airport Beijing Capital

Mă aflu în districtul Chaoyang, lângă cel de-al treilea cerc (linie de centură – sunt 5 în total, dar numărătoarea începe de la 2 !) o zonă a oraşului selectă, modernă, curată. Este 6 mai după-amiaza, în anul de graţie 2010. Soarele se “prevede” prin smogul datorit poluării. Temperatura – în jur de 15 grade Celsius. Mulţi chinezi şi chinezoaice pe străzi, toţi parcă grăbiţi să ajungă undeva mai repede. Puţine reclame sau firme cu caractere latine. Numai « Sex Shop » se pare că nu se traduce prea bine în chineză şi îmi atrage atenţia. Sau poate că este ilegal de făcut reclamă pentru magazine care ar putea duce la ridicarea natalităţii, puţin dorită de guvern, prin legea care limitează la un copil pe familie. Am aflat că minorităţile conlocuitoare fac excepţie la această lege. Interesant.

Chaoyang District

Este greu să te descurci pe străzile oraşelor chineze, dacă nu ştii chineză. Este cunoscut, mandarina şi cantoneza se scriu la fel, numai pronunţia este diferită. Dar cine poate să memoreze atâtea semne ciudate? Aşa cum am spus mai sus, am plecat la plimbare şi cu scopul precis de a cumpăra pâine. Dar oricât m-am învârtit prin zonă, nu am găsit şi m-am întors acasă cu mâinile goale. Cum să înţeleg eu chineza, această limbă melodioasă, cântată, a sunetelor învârtite şi ameţite în fel şi chip? Engleza şi franceza îţi pot fi de folos numai dacă eşti foarte norocos. Eu nu am fost, în prima mea ieşire printre chinezi.

A doua zi, am plecat din nou pe străzi. Nici urmă de pâine. Am dat de o piaţă, pe o latură lărgită de stradă. Mai toate legumele şi fructele puse pe jos, pe saci sau folii de plastic. M-a bucurat de această descoperire; voi cumpăra fructe chinezeşti proaspete, aduse probabil din sudul Chinei si alte produse, ca sa nu merg prea des la restaurant – nu mă omor după arta culinară chinezească ! Însă

m-am hotărât să mai merg puţin şi să mă întorc la piaţă, în drumul spre casă. Am mai mers poate 15 minute şi m-am întors la locul ştiut, dar ce să vezi ? Nici urmă de piaţă. Nu este posibil, nu m-am rătăcit. Să fie diferenţa de fus orar si poate că am visat ? Ciudat de tot.

- Unde este o piaţă pe aici ? am întrebat în dreapta şi în stânga, până când o fată tânără, subţire ca o trestie, cu o umbrelă de soare cam ponosită, mi-a răspuns prietenos, într-o engleză impecabilă:

- Este aici, dar numai până la ora 9 :00.

Am plecat nedumerit. Puţin mai târziu, am aflat misterul. Era vorba de o piaţă ilegală, care funcţionează acolo de ani de zile, dar după ora 9 dimineaţa, nu vei mai vedea urmă de piaţă. Poate să existe numai înainte de a se duce poliţiştii la servici, adică până la ora 9 fix. Şi poliţiştii cumpără de acolo, dar în afara orelor lor de lucru (până la ora 9), când nu au dreptul să intervină. Interesantă înţelegere tacită ! Deci am învăţat că trebuie să mă scol de dimineaţă dacă vreau fructe şi legume proaspete direct de la sursă, sau să merg la « piaţa legală », modernă si curată, pe care până la urmă, am găsit-o.

Transportul produselor (multe necunoscute mie – am descoperit două fructe de care nu aveam habar, adevarate minuni ale naturii – unul numit în engleză mungoosteen si altul numit de chinezi “regele fructelor”, delicios, aratand ca o mură roșie închis, mare cât o nucă, cu un singur sambure, despre care nu am găsit nicio informatie pe internet ) se face în principal cu motorete cu trei roţi sau cu triciclete – cu tracțiune electrică sau cu pedale. Ciudate mijloace de transport ! Motoretele cu trei roţi acoperite cu tabla inoxidabila sunt chiar frumoase. Depinde cât sunt de noi. Bicicletele au început să se împuţineze, cam asta este impresia mea . Se pot vedea pe străzi multe motorete şi biciclete cu tracţiune electrică. În urmă cu 10 ani când am fost pentru prima dată pe aici, erau mult mai mute biciclete, iar automobilele cu mult mai puţine. Acum, străzile abundă cu maşini de tot felul, unele foarte scumpe.

După numai 4 zile printre chinezi, am început să mă adaptez. Am găsit, nu departe, o patiserie Panamie, un “Convenience store”, un Mall etc. Am făcut incursiuni cu prietenii veniţi din California la Tiananmen Square (tabloul lui Mao, tartorul “involuţiei” culturale este tot acolo, zâmbitor şi gras), la Muzeul Tehnic (incredibil lăcaş de cultură chinezească!), la renumitul station Bird Nest etc.

Tiananmen Square

Birds nest Beijing

Am vizitat trei companii cu care se poate face “business” din Canada. Nu am reuşit să mă întâlnesc cu poeţii chinezi pe care i-am cunoscut la Maghar, în Israel, dar am avut destule de făcut.

Iubitorii de poezie au auzit cu siguranţă de “ Eight Vistas of Yanshan” ( “Opt panoramice ale lui Yanshan”). Yanshan - “Muntele lui Yan” – este o veche denumire a Beijng-ului. Se crede că aceste “Panoramice” datează din vremea înfloritoarei dinastii Song (960-1279 DC ) şi au avut menirea să atragă pe chinezii înstăriţi să se stabilească în acesta zona, extrem de frumoasă.

Stone forest

În timpul dinastiei Song s-au introdus pentru prima dată în lume banii de hârtie, s-a inventat busola, praful de puşcă etc., iar poeţii au fost puşi la mare cinste.

În engleză, cele “Eight Vistas” sună aşa :

“Layered Shades Green at Juyang Pass”

“Cascading Raynbow at Jade Spring Hill”

“Cristal Clear Waves en Taiy Pond”

“Spring Clouds an Jasper Flower Island”

“Mistry Trees at the Gate of Ji”

“Clearing Snow în the Western Hills”

“Down Moon Light Reed Gully Bridge”

“Sunset at the Golden Terrace”

(Peking : Temples and city life, 1400 – 1900, by Susan Naquin, 2000, University of California Press)

Nu mai există demult aşa peisaje frumoase, cum sunt cele descrise în renumita poezie, găsită pe un pergament din anul 1414 DC, aflat la Muzeul de Istorie din Shanghai. Gate of Ji şi Golden Terace au dispărut din secolul XV, iar ce a mai rămas, s-a schimbat mult. Foarte interesantă cartea lui Susan Naquin !

Multe ciudăţenii prin China atrag atenţia, mai ales pentru ochii celor veniţi de pe alte continente, ca mine. De exemplu, în faţa magazinelor, restaurantelor, frizeriilor etc. aliniaţi şi în poziţie de drepţi ca la armată, în uniforme, se pot vedea salariaţi care ascultă indicaţiile şefului sau patronului. Uneori li se citeşte dintr-un manual (cred că nu al lui Mao). Pe rând, fiecare striga ceva ce pentru urechile mele sună « Am înţeles, să trăiţi ! ». Interesant, nu ?

În China acestor zile nu vezi decât rareori cerşetori precum nu vezi nici oameni graşi. Mai vezi însă oameni care îţi inspiră milă, în special cei care trag din greu la pedalele unei bielete cu trei roţi, ruginite, care parcă se îndoaie de atâta greutate. Poate să fie greutatea unor butelii, damigene cu apă, fier vechi, cărămidă, saci cu ceva greu etc. Am numărat 10 saci de ciment pe o tricicletă ! Te întrebi fără să vrei – cum poate o mână de om să mişte atâta greutate ?

Smogul este omniprezent, la fel ca în timpul olimpiadei, dacă nu mai rău. Este normal să fie aşa, datorită în parte şi demolărilor masive care se practică zi de zi. În locul caselor sărmane de oameni necăjiţi, apar autostrăzi suprapuse şi bijuterii arhitecturale care impresionează şi încântă ochiul. Se pare că nimeni nu poate să împiedice sau să se opună demolării locuinţei sau micii afaceri a cuiva (restaurant, magazin, atelier de reparat biciclete, croitorie etc.), chiar dacă este solidă şi valoroasă. Oraşele trebuie să se modernizeze cu orice preţ şi rezultatele sunt evidente, impresionante, de necontestat. Anatema pusă pe o clădire (un cerc mare, roşu, cu un semn înscris în el care înseamnă, presupun – demolare) este fatală, fără şanse de supravieţuire pentru acea clădire. Am aflat însă că despăgubirile sunt corecte şi nimeni nu rămâne pe drumuri. Guvernul are bani mulţi şi are grijă ca oamenii să fie mulţumiţi. Dacă nu – este treaba lor.

Nu îmi dau seama cum de nu se produc multe accidente în învălmăşeala de pe şosele şi la intersecţii. Aparent, nu prea sunt reguli de circulaţie. Există treceri de pietoni marcate (“zebre”), dar pietonii nu au niciodată prioritate. Bicicletele şi motoretele merg şi pe trotuare, dar nu am văzut niciun accident. Oamenii sunt calmi, se pare că nu se înjură niciodată ca în anumite ţări – cunosc eu una. Taximetrele sunt curate, cu preţuri unice pe Beijing, afordabile (2 RMB pe Km – un dolar se schimbă oficial cu aprox. 7 RMB – Bani ai Poporului), şi nu există “ciubuc”. Întotdeauna, imprimanta funcţionează şi ţi se imprima chitanţă, niciodată nu se întâmplă că şoferul să nu aibe restul. Am mers cu taximetrul foarte mult şi nu am întâlnit taximetrist să vorbească engleza, să nu mai vorbim de limbile franceza, germana sau... romana.

Cerşetori, aşa cum am menţionat mai sus, aproape că nu există în China. Am văzut însă o “invenţie” în materie de cerşit, dar numai de două ori. Imaginaţi-vă, chiar şi nenumăraţii cerşetori din San Francisco (eu consider San Francisco - capitala cerşetorilor lumii) ar rămâne muţi de uimire în faţa noii şi ingenioasei “invenţii”. Numai să găsească o...”mama’”. Deci, iată despre ce este vorba: O bătrână galbenă la faţă, întinsă pe o pătură, trage să moară, sau se preface. Lângă ea, un tânăr în genunchi, face plecăciuni la pământ, repede, repede – ameţitor de repede, rugând pe trecători să-l ajute să-şi salveze mama. Ce trecător ar avea aşa inima de piatră să nu fie impresionant de o astfel de scenă ?

Aşa cum am mai menţionat, sunt multe lucruri fascinante în acesta lume, greu de înţeles şi cunoscut în profunzime, în toate aspectele ei. Printre altele, bariera limbii este greu de trecut, dar cred că este mai bine aşa – va fi mai greu pentru escrocii planetei să interfereze şi să altereze această cultură milenara. Păcat că se utilizează din ce în ce mai mult cifrele arabe (cele autohtone sunt pe cale de dispariţie), ca oriunde pe planetă. Când am mers la arhicunoscuta piaţă Tiananmen , oricum am încercat să pronunţ Tiananmen, şoferul de taxi nu a înţeles unde vreau să merg, până mi-a venit ideea salvatoare să spun - Mao, Mao. Atunci, şoferul s-a luminat la faţă şi a înţeles.

Precum Marco Polo odinioară, şi în zilele noastre încă mai descoperim o ţară şi un popor plin de mistere şi care într-o zi, va fi recunoscut ca cel mai puternic popor din lume; un popor de oameni paşnici, harnici, extrem de inventivi, prietenoşi, cinstiţi şi buni, un exemplu de urmat pentru omenire.

Alex Cetățeanu, Beijing, mai 2010

(VA URMA)

Biobibliografie:

Alexandru Cetățeanu (prozator, eseist, poet, jurnalist) s-a născut pe data de 7 iulie 1947 în comuna Amărăști, județul Vâlcea. A urmat Școala generală în satul natal (exceptând clasa a V-a pe care a făcut-o în București). Primele încercări literare datează din acea perioadă. Și-a continuat studiile la fostul (și actualul) Colegiu Național Carol I din Craiova. A absolvit S.T.A.C.O. (Școala Tehnică de Arhitectură și Construcția Orașelor) precum și Institutul Politehnic București, Facultatea de Electronică. A lucrat la S.V.I.A.M. (Stația pentru Verificarea și Întreținerea Aparaturii Medicale) de pe lângă Ministerul Sănății. A fost colaborator la Institutul Politehnic din București, unde împreună cu prof. dr. George Stanciu și ing. Cătălin Stoichiță au inventat și patentat primul microscop cu baleiaj laser din lume.

În 1984 emigrează din România comunistă, via Italia, în Canada. În 1995 va publica prima carte - Un român în Canada, care se va bucura de un real succes. Au urmat alte volume, apreciate în Canada, Franța și România. A locuit la Montreal și Minto, New Brunswick, unde a fost președinte al Clubului Rotary. A călătorit enorm prin Canada și USA, ca reprezentant tehnic al Companiei Ciba Corning, apoi pentru compania personală Panoramic Radiology and Biomedical. Este primul român care a obținut o certificare 510 k a respectatei organizații americane FDA (Food and Drug Administration) pentru înaltă tehnologie - primul captor digital de imagine radiologică panoramică din lume, invenție a prietenului său, Cătălin Stoichiță, stabilit la Paris. În prezent locuiește la Salaberry de Valleyfield, pe malul fluviului St. Laurent, lângă Montreal.

Alexandru Cetățeanu a pus în Canada (2001) bazele Asociației Canadiene a Scriitorilor Români fiind ales președinte, organizație culturală deosebit de puternică și respectată. Este directorul revistei de cultură, Destine Literare, care apare la Montreal (www.scriitoriiromani.com).

Apariții editoriale: Un român în Canada, Editura Helios, București, 1995; Țara Hyperboreenilor, Editura Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2003; Canada - Le Pays des Hyperboreens, Editura Langues et Cultures Europeennes, Sartrouvile, Franța, 2005; Străin în America, Editura Junimea, Iași, 2007 (cu prefețe de Cezar Ivănescu și Doru Moțoc), De la Herodot cetire, Editura Academiei Internaționale Orient - Occident, București,

Lucreția Berzintu

Vizualizări: 183

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Lucretia Berzintu pe Mai 30, 2010 la 8:15pm
Da, adevarat, prietenul nostru este foarte talentat în memorialistică. După ce mi-a trimis câteva fragmente si fotografii despre recenta călătorie în China, l-am rugat să scrie ceva pentru publicul cititor. Așa s-a ajuns la textul de aici, ”Note de călătorie” . Eu îl văd foarte interesant. O să mai scrie, cred. Acum e plecat la o lansare de carte la Montreal, o carte de memorii a prof. Wladimir Paskievici. Fii fericit, dragă Ion Murgeanu! LB.
Comentariu publicat de ion murgeanu pe Mai 30, 2010 la 7:42pm
Prietenul nostru este un memorilist de forta; ar trebui sa-si puna intre doua coperti noua eperienta impartasita si noua cu atata pathos, sau deocamdata numai tie; am sa-i dau si eu un e-mail in acest sens. Iti multumesc pentru interesanta lectgura; si tie am sa-ti trimit un e-mail mai...personalizat. Fii fericita si voioasa! IM
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Mai 30, 2010 la 6:25pm
frumoasă experienţă!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor