Alexandru Petria și heterotopia recluziunii

„Deania neagră” (Herg Benet Publishers, București, 2010), primul volum de proză scurtă al scriitorului-gazetar Alexandru Petria, întrunește toate ingredientele unei distopii ontologice ce riscă să provoace în conștiința cititorului avizat o reașezare a ierahiilor estetice. Nu mă gândesc neapărat la o revoluție heterotopică, ci la declanșarea unui catharsis modern, localizat între disponibilitățile temperamentale ardelene cu Rebreanu cap de listă și instantaneele citadine din perioada Americii industrializate, reprodusă de O’Henri prin fidelitatea dezolantă a bășcăliei.

       Numai că spre deosebire de realitatea virtuală cu funcție escapistă a lui Foucault, cel 27 de ficțiuni scurte ale scriitorului dejean degajează o ideologie ce își refuză propria devenire rigidă. Urmărind reacțiile naratorului cvasi-existent, nu poți totuși să nu îi recunoști toate calitățile demne de o replică destoinică a unui Akaky Akakievici ardelean sui-generis. O anume resemnare radicală, ce își aplică masca „horațianism”-ului celui mai frivol, face din ambele personaje purtători ai unei hermeneutici a contemporanietății pe care o sfidează metodic, reușind în parte să-i supraviețuiască chiar. Anume aici văd arheologia teleologică pe care critica de întîmpinare ar trebui să o aibă în vedere.

       Dar poate ceea ce captează atenția cititorului e chiar discursul semantic, cinematografic prin exelență, riscând să concureze serios bazele celei de-a șaptea arte. Stilul telegrafic al discursului căruia nu i se poate imputa nici cea mai mică doză de moralism are totuși un efect surprinzător de ancorat în eticism. Chiar dacă profilul personajelor rezultă mai curînd unul butucănos, ca un răboj în urma a două-trei cioplituri din bardă, acest lucru nu lasă loc să pară insuficient dezvoltate.           Dimpotrivă, orice informație în plus ar da textelor o doză de sațietate deloc sănătoasă receptării. În plus, metafora generală, complementară acțiunii propriu-zise, e cea care ocupă economia estetică a materialului.

În plus, flow-ul narativ curge exact ca și cursurile mișcătoare ale râului Someș, pe malurile căruia a copilărit și activează autorul: nu văd cum geografia județeană (Cluj și Bistrița) l-ar putea ajuta să-și depășească gravitația unui Ieud arhetipal. Pentru că se poate vorbi în cazul prozelor scurte semnate de Petria chiar despre un imaginar concentraționar prin excelență, în care cei mai mulți cititori care nu au copilărit în preajma rîurilor de munte riscă să se înece. Centrele (focarele) de libertate asumată emit (receptorului pe fază, evident) semnale dintre cele mai variate ca frecvență și manifestare. Acesta e cazul topoilor trans-istorici, de prezența cărora personajele respective sunt pur și simplu stânjenite. Uneori, dimpotrivă, anume actanții narativi sunt cei care consolidează detașările istoric-periferice, acțiunea desfășurându-se în cercuri concentrice. În orice caz, doar cei mai buni înotători pot reveni, după ce li s-a rupt filmul realității cu iz de Auschwitz & Oswięcim, la viața de toate zilele în planuri eterice, purificați nu doar estetic.

http://www.facebook.com/pages/Igor-Ursenco/158133237580665

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Iunie 10, 2011 la 5:56pm
Felicitari pentru exegeza, felicitari autorului pentru carte!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor