alungă-mă din sufletul ne-ncrezător

din îndoielile ce-ți bântuie gândirea,

din trupul obosit acum, cândva risipitor,

din tot ce nu ți-am fost nici eu iubirea!

alungă-mă din viața ta de preamărire,

din lunecările spre crudul egoism,

din ce ți-am dăruit mereu ca nemurire,

din modul de-a mă-nviora cu altruism!

alungă-mă din amintirile ce le regreți,

din tot ce îți este greu să mai cunoști,

din darul unor seri și harul unor dimineți,

din tot ce n-ai simțit uitând să recunoști...

am fost un mod de-a te juca mocnit,

iar eu înflăcărat m-am prins în jocul tău,

și dacă niciodată pe nimeni n-am iubit,

nici eu nu am scăpat de...neiubitul meu...

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Septembrie 29, 2014 la 10:41am

Trebuie să mai și riscăm...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor