Am aur. Deși am aur, nu intru în conflict cu marile corporații miniere. Nu m-au contactat, nu le trebuie vreun parteneriat, nici nu-mi oferă bani în schimbul drepturilor.

Am aur. Un aur care mă atenționează. Căruia îi greșesc, dar care are răbdare. E un aur tolerant. Mă avertizează când o iau razna, mă întorc spre el când deznădejdea mă acaparează. Îl cred tot ce-mi spune și în același timp mi-e greu să cred că are și apanajul acțiunii în real, atât cât poate fi de real rezultatul interferenței dintre observație și unda de probabilitate.

Am aur. Am filon-mamă, chiar și filon-tată. Am mină. Las porțile deschise noaptea, nu intră nimeni în galerii. Nu-mi fac griji de nici un fel. Îmi aștern pepitele pe hârtie, mai palpez cu gândul pepitele altora pentru că mai sunt câțiva prospectori ca mine.

Am aur. Și mi-e frică. Nu de hoți, ăștia n-au treabă. Dar după ce s-a dispus în numele meu măsura arestului preventiv la pământ și după ce mi-am citit rechizitoriul de trimitere în eternitate, mi s-a făcut teamă. Îmi dau seama cine sunt. Și mă panichez.

Mă uit cu jind la pastilele de pe frigider, mă întind în pat cu pepitele pe piept și adorm. Asta în cazul bun. În celelalte, mă încord, încerc cu gândul să opresc gânduri. Încerc cu aparatul viciat să deviciez aparatul. Cui pe cui se scoate.

Am aur. Dar sunt atât de tâmpit încât îmi trag cele trebuincioase din prostii.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor