Am dedicat povestea copiilor orfani din manastirea Podu Cosnei (http://www.rumaenienadventskalender.de/Hilfsprojekt.htm)

Ingerasul bucuriei

Lung este sirul ingerilor care stau în faţa lui Dumnezeu, aşteptând sarcinile lor pentru a sprijini omenirea pe pamant. Cu multa rabdare asculta sufletul cel mai mare din univers, fiindcă fiecare inger vine cu idea lui, cu un proiect de suflet, sau cu un plan deosebit, şi bineinteles Dumnezeu ţine cont de fiecare dorinţa. Ingeraşul Gavriluţ asculta cu urechile mari şi gandeşte foarte tare. El încă nu ştie ce să ceare pentru misiunea lui pe pamânt. Aflandu-se la capatul cozii, mai are timp de gândit. Ieşit proaspat de la şcoala ingerilor, micuţul este plin de voinţa, când se pregateşte să se duca prima data pe pamânt. Ascultă cu mare atenţie la ingerii deja experienţaţi, sa-şi faca şi el o idee ce sa ceare pentru misiunea lui , dar încă nu îi convine niciun proiect. Ingerul din faţa doreşte sa fie paznicul vieţii pentru un bebeluş nou nascut, altul vrea să protejeze pompierii în cazuri de incendiu, iar altul îşi doreşte să aduca pace in ţarile din orientul mijlociu în care există conflicte, terorism şi razboaie. Fiecare îşi alege o ţinta cu mult drag, unele cu amploare mare, altele cu raza de acţiune mai mică, dar fiinţele ceresti nu sunt mândre şi pentru ele nu contează amploarea proiectului. Bazându-se pe experienţa lor din trecut, fiecare inger ştie unde este nevoie de o mână de ajutor să se îmbunataţească lucrurile pe pamânt. Doar Gavriluţ încă nu are nicio idee ce sa spuna când ajunge în faţa Domnului.

“Şi tu, ce vrei sa faci pe pamânt?” îl întreabă brusc Dumnezeu . “C-cine - Eu?” bâlbâie ingeraşul timid şi înghite în sec în acest moment, îşi duce aminte ce a învaţat la şcoala ingerilor. Sa nu fii timid niciodată, pentru că dacă te ascunzi, nu eşti bun pentru nimic. Un inger trebuie sa fie pregatit oricând să faca un lucru bun. Nu conteaza ce figura faci tu în faţa altora, doar rezultatul este de importanţa. Atunci ingeraşul îşi lua inima în dinţi şi spune cu voce tare: “V-vreau să aduc bucurie in inima fiecarui om!” “Să aduci bucurie la toată lumea?” repetă Dumnezeu şi zâmbeşte, “nu crezi că sarcina este un pic prea mare pentru tine?” “Nu există sarcina prea mare” raspunde ingeraşul curajos, sesizând imediat ca Dumnezeu ar fi pregatit să-l trimita cu astfel de misiune, chiar dacă se pare imposibil . “Uh”, gândeşte el repede, “ce mai am învaţat la şcoala ingerilor? Să nu fiu mândru niciodată. Aproape am cazut în această capcană. Totuşi, din toată inima aş dori să plec cu o astfel de sarcina pe pamânt, chiar dacă pare prea mare pentru un novice”, ingeraşul gândeşte fierbinte. Pot să ma dezvolt, pot să învaţ, o să cresc, până când in final,o sa reuşesc! Dumnezeul îi citeşte gândurile şi intinde mâinile spre el. “Du te - sa faci ce ai ales să faci, eu voi fi alaturi de tine!”

Ingeraşul tremură de bucurie când zboara repede spre poarta care leaga dimensiunile ceresti cu cele pamântesti. “Acolo trebuie să ma obişnuiesc cu lumea materiala” îşi duce aminte ce a învaţat la şcoala. Plin de curiozitate cum va fi materie, ingeraşul trece poarta, pregatit pentru noua lui aventura. Zboara, tremurând de emoţii, printr-o alee înconjurata de copaci care îl duce spre primul oraş. “Vai, ce minunat!” marturiseşte el când vede haina materiala a sufletelor copacilor, pe care îi cunoaşte din dimensiunea lui, şi zboara jucauş prin frunzele lor verzi. Lumea pamântească are un farmec, se bucură ingeraşul şi aşteapta nerabdator primul om, pregatit să-i aduca bucurie. Când se aproprie de un sat, Gavriluţ într-adevar vede prima fiinţa umana din viaţa lui: un ţaran batrân cu caruţa cu cai. Repede, ingeraşul îşi aminteşte ce a învaţat la şcoala ingerilor. Daca vreau să ajunga un mesaj la un om, trebiue să-l şoptesc în urechile lui. Unii dintre oameni inţeleg mesajul imediat, crezând ca au avut o inspiraţie, iar la alţii trebuie să ţip mai tare şi mai insistent, fiindcă ei nu prea aud vocea ceresca. Gavriluţ se aşezeaza pe umarul ţaranului şi striga cu vocea tare in urechea lui pe partea stânga: “Omule, bucură te!!!” Dar nimic nu se întâmpla. Poate am gasit un exemplar mai insensibil, se mira Gavriluţ. Ingeraşul repeta procedura de mai multe ori, dar ţaranul parca este surd. După un timp, se scarpina la urechea stânga şi îşi trage caciula din lîna peste ea, spunându-şi : “Azi frigul imi muşcă chiar si urechile, parcă cineva vorbeşte cu mine”.
“Hmm. Cred că încă nu am gasit metoda potrivita” gândeşte ingeraşul frustrat când zboara spre oraş. “Poate trebuie să vorbesc mai tare, sau mai clar, sau chiar în alte limbi?” Ingeraşul ajunge în oraş şi repetă procedura cu fiecare om, dar nimeni nu se bucura , el nu vede niciun semn de bucurie. Dupa fiecare încercare fără succes, ingeraşul devine în ce în ce mai gânditor, şi în final, mai frustrat. “Nimeni nu ma aude”, el suspina şi varsa o lacrima. “Nu ştiu dacă greşesc cu ceva, sau dacă pamântenii sunt prin natura lor aşa de insensibili.

Ingeraşul hotâreşte să observe oamenii pentru a afla cum le poate aduce bucurie . Recunoaşte că lumea pamântească diferă foarte mult de orice a vazut în viaţa lui, şi lucrurile învaţate la şcoala nu se pot aplica în mod direct, fiindcă ele sunt bazate mai ales pe teorie. El se simte foarte singur în misiunea lui. Poate am ales o sarcina prea mare, se întreaba? Dar acum nu este nicio posibilitate sa-mi corectez greşeala, nici nu vreau sa ma intorc deja învins. Mai bine ma obişnuiesc cu oameni şi ma gândesc la o metoda mai potrivită. “În final, o sa reuşesc!”, . Pregatit să se lupte mai departe, Gavriluţ intra la un bloc cu mai multe locuinte. Trece printr-un zid şi ajunge într-o camera lânga o femeie, care face un pachet de Craciun pentru fiul ei. Imediat, ingeraşul prinde sensul acţiunii, findcă ingerii au învaţat la şcoala cum se citesc gândurile oamenilor, el având nota zece la aceasta disciplina. “Aha! Aşa se transmite bucuria - prin cadourile materiale” ajunge Gavriluţ la concluzie dar, ingeraşul devine şi mai trist, findcă fiinţele ceresti nu au acces la lucrurile materiale. “Dar dacă asta este singurul mijloc prin care se poate aduce bucurie omenirii, oare cum sa reuşesc?”

Cautând o alta cale de abordare, fiinţa cereasca observa şi o alta trasatură a oamenilor: Într-adevar,oamenii se bucura de lucrurile materiale, dar bucuria ţine doar pentru scurt timp . Dupa aceea apare dorinţa de a avea alte lucrurile materiale, şi obiectul mult dorit în trecut devine plictisitor. Dupa o perioada îndelungata de observare, Gavriluţ ajunge chiar la concluzia, că obiectele materiale sunt la fel de dependente că drogurile. Dacă te obişnuieşti cu ele, îţi trebuie din ce în ce mai mult . “Asta nu am învaţat la şcoala ingerilor”, se mira micuţul. “Poate noi ingerii nu înţelegem un astfel de comportament, pentru că în lumea noastra există doar gânduri şi emoţii.”

Ingeraşul încearcă să se obişnuiască cu idea de a se intoarce fără niciun succes, dar încă nu vrea să renunţe la sarcina aleasă. Pierdut în gânduri, Gavriluţ trece printr-un alt zid şi se regaseşte lânge o fetiţa care deseneaza ceva pe hârtie. Fetiţa emite raze de gânduri bune şi ingerul se simte atât de bine lângă ea, ca se odihneşte un pic acolo. Dupa ce a terminat, fetiţa scrie pe desen: “pupici pentru bunica,cu mult drag” şi semnează cu o inimioara şi numele “Florica”. După aceea, mama ei pune hârtia întru-un plic să-l trimita prin poşta, ingeraşul se lipeşte din curiositate de plic, şi zboara cu el la destinaţie. Ajuns la un alt bloc, o batrâna desface plicul şi se uita la conţinut cu lacrimi in ochi: bunica a primit cel mai frumos cadou de Craciun, un desen facut de nepotica ei! Profund fascinat, ingeraşul observa cum batrâna lipeşte desenul pe frigider, sa-l vada de fiecare data când scoate mâncare. Şi plina de atâta bucurie, femeia începe să faca o prajitura, cântând tot timpul. Mai târziu, se duce cu prajitura proaspata la o vecina, care sta singura fără nepoţi, sa se bucure şi ea de un mic dar de Craciun. Minunea s-a întamplat! O scânteie de bucurie a ajuns prin această simpla hârtie, parcă fără valoare materială, şi se trasmite mai departe la alţi oameni. Ingeraşul nostru încă nu înţelege nimic, dar simte cât de aproape se află secretul de a aduce bucurie omenirii. Fascinat, Gavriluţ observa ce se petrece mai departe...

Cu o zi înainte de Craciun, bunica se duce în dormitor şi scoate din dulap un ursuleţ din plus, pe care îl înpacheteaza şi îl trimite la casa Floricăi. Şi iaraşi ingeraşul observa cât de mult se bucură copilul de acest cadou, chiar daca fetiţa are deja sute de ursuleţi mai scumpi şi mai aspectuoşi în camera ei. Din acest moment, doar ursuleţul bunicii doarme in braţele ei în fiecare noapte.Din nou, ingeraşul observa un lanţ de evenimente care porneşte din acest cadou. Micuţa Florica, ţinând ursuleţul ei preferat în braţe, spune la un moment dat mamei ei: “Uita-te câte animale din pluş am adunat, dar nu pot să ma joc cu fiecare, nici nu au loc in patul meu. Hai să trimitem unul la un camin de copii, sa se bucure şi un alt copil de un cadou. Florica alege cel mai mare animaluţ, un elefant din pluş, îl saruta şi spune: “Sunt sigura ca cineva o sa te iubeasca la fel de mult ca mine.” Fetiţa îşi şterge o mica lacrima când pleaca cutia cu elefantul de acasa, pentru că, într-adevar, era un animaluţ foarte frumos. “La revedere, elefantul meu, acum duci dragostea pe care ai primit-o de la mine la un alt copil”.

Cutia cu elefantul calatoreşte cu camionul într-un un sat foarte, foarte departe, într-o alta parte a ţarii .Acolo, un baiat care o desface, izbucneşte fericit: “Vaaai! Niciodata n-am vazut un elefant din pluş atât de frumos! Este un pic zbârlit, dar poate din cauza ca cineva l-a iubit foarte tare! Ce cadou minunat!” Repede baiatul alearga sa puna elefantul în patul lui, dar acolo se razgândeşte şi îl pune pe perna fraţiorului mic, gândindu-se la surpriza de care va avea parte baieţelul. Ingerul, citind gândurile baiatului, nu îşi mai poate stapani mirarea . “Aşa se face o bucurie adevarată! Acum încep să înţeleg: obiectul material insuşi nu prea conteaza – este doar purtator de emoţii şi de gânduri bune. Un cadou adevarat transmite dragostea cu care a fost încarcat, şi astă declanşeaza bucurie! Ce minunaţie am învaţat de la o fetiţa mica! Mulţumesc, Florica!”

De acum, ingerul ştie exact ce este de facut. Repede, zboara peste tot să caute oameni care pregatesc cadouri de Craciun, şi le şopteşte la ureche: “Pune sufletul tau în acest dar! Încarca-l cu dragoste! Trimite gândurile bune! Daruieşte un pic din inima ta!” Şi de la fiecare om astfel influenţat, începe să zboare o scânteie de bucurie la un alt om, şi asa mai departe, ca un lanţ lung care urmeaza să imbraţişeze tot pamântul.

Misiunea ingeraşului este in plina desfaşurare, dar mai dureaza un pic până când ajunge bucuria în fiecare colţ de pe Pamânt. Hai să-l ajutam! Trimite şi tu cât de mult posibil o scânteie de bucurie la oamenii dragi – să aducem împreuna bucurie la toată lumea!

Nina May
(Tonciu, 23.12.2009)

Vizualizări: 320

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de baciuileana pe Februarie 8, 2010 la 9:32am
Ingerasul este in fiecare dintre noi, doar sa vrea sa parcurga etapele. Minunat scrisa. Am ras si am plans, am primit bucuria transmisa cu atata gingasie.
Comentariu publicat de Eugen Ludovic Nagy pe Februarie 7, 2010 la 5:53pm
UN salut pt cei ce scriu pentru copii,mai ales orfani.
Poti continua asa...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor