AM FOST UN CĂLĂTOR

 

Eram doar un călător pierdut

Și nimeni nu mă știe;

Ce-am avut și ce-am pierdut

Va fi mereu în mine.

 

Și-n orice tren eu am urcat,

Ruta a fost prea lungă;

Prea grele bagaje am cărat

Ca toți să mă ajungă.

 

Așa încet cum eu mergeam

Din urmă m-au ajuns,

Eu cu vorbele-mi îi ajutam,

Dar la suflet n-au ajuns.

 

Deci au trecut ușor de mine

Și n-au privit 'napoi;

Nu au crezut că ar fi bine

De-ar lua bagajul cel greoi.

 

Și câte trenuri am schimbat

Și câte gări mă știu,

Ce încercări oare-au schimbat

Omul care mă știu.

 

Și patru anotimpuri care-au fost

S-au transformat în doișpe;

Și totuși parcă nici n-au fost

Prea grele și prea multe!

 

Atunci însă mi-a părut prea greu

Să fiu pe drumuri singur,

De azi regretul nu va mai fi al meu

Sunt fericit, te-asigur!

Beatrice Lohmüller

15 sept. 2014

http://creatieproprie.wordpress.com/

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor