am vrut să strig. dar era ceva nou, care nu-ţi dă de ales nici dacă ai vrea

acolo jos pe bordură
să scot cheile privind în gol
şi cineva
să mă recunoască
da
cineva să mă recunoască
să nu-mi spună nimic
pentru că am buzunarele goale
pentru că sunt liber
pentru că iau tot cu mine
pentru că râd
sau poate mai simplu
pentru că pot sa te iau în braţe
cu toate părerile tale
despre culori şi fericire
despre cum să ieşi
cu mâinile cu pieptul
cu picioarele
din viaţa asta de căcat
în care nimeni
dar nimeni
niciodată nu a câştigat

nici n-am ştiut cum să încep
n-ar fi trebuit atunci
pentru că eu trăiesc aşa cum trăiesc
unde se plimbă mereu acelaşi câine
pe care scrie în fiecare zi
câinele meu
şi e al meu
şi râd
şi primesc totul
dintr-o dată

Vizualizări: 85

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Februarie 8, 2014 la 3:08pm

Nimeni niciodată  n-a câştigat aici, nu. Tristă şi disperată poemă, declamată din toată fiinţa.

Comentariu publicat de Victor Marinescu pe Martie 22, 2010 la 12:28pm
trebuia:)multumesc
Comentariu publicat de diana diaconescu pe Martie 21, 2010 la 9:14am
trebuia sa strigi! dintr-o data! trebuia...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor