amintire

  

mi-au rămas două păsări heraldice-n vie

pe dealul acela din visele mele

și-un nuc ce avea coroana cât cerul

la a cărui umbră stăteai, copilărie.

 

toamnele cădeau altfel atunci,

se rostogolea soarele pe devale,

din mirajul serilor stelele deveneau licurici

și –mi ieșeau ca fluturii-n cale.

 

câteodată rămâneam cu ochii pe ele,

erau un câmp de mioare pe cerul albastru,

ciobanul se pitise departe în lună,

eu călăream pe un cal măiastru.

 

adesea desculță prin iarbă-n poiană,

din vrăji te-așteptam încet  să cobori,

printr-un văl de mătase argintoasă,

mi-apăreai, iubito, pe aripi de nori.

 

erai o minune ruptă din raiul ceresc,

noaptea noastră era parcă un vis,

ne cuprindeau fioarii dulci ai iubirii

și cădeam amândoi în paradis.

 

 

luni, 20 ianuarie 2014

 

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor