Iubire, iti amintesti cum ameteam in bratele tale, ma trageai usor catre tine, zburam pe marmora alba, ringul de dans parca era doar al nostru,  ma avantam nebuneste, fara sa ma tem, ma tineai strans de mijloc, nu se auzeau decat melodia noastra “ Dance,Dance,Dance”si tocurile mele, poate prea inalte, pe niste picioruse mici, ca de copil, asa imi spunea-i ?!  Radem fericita, alunecam usor, intr-un balans de armonii, vantul se juca cu mine , odata cu tine, amandoua imi faceau bine, unul ma racorea, vantul, iar tu de fiecare data ma faceai sa ard, parca voiai mereu sa  nu stingi rugul, puneai pe foc alte si alte saruturi.

 Cate povesti imi spuneai atunci, cata vraja imi picurai in ureche, cum de le mai aud si acum ? Radeam, radeam mereu, iar tu imi tineai stransa talia, si-mi tot sopteai, “esti cat un fulg de aceea te iubeste vantul, ah, cat il urasc, vrea sa te ia cu el”!  Iubire iti amintesti rochita scurta ,din matase naturala, era verde crud, se scaldau ochii tai de un verde inchis, matur dar  tulburator prin toate faldurile corsajului de parca voiai sa patrunzi cu privirea lucruri inca necunoscute, doar mintea ta lucra febril incercand sa-si adune intr-un ghem toata imaginatia si-apoi tot cu imaginatia sa o desire !? Rochita, la poale avea imprimat pe ici ,pe colo niste floricele galbene, niciodata nu tineai minte cum se numesc, desi adeseori cand veneai de la munte mi le daruiai, erau narcise, mereu uitai Poiana Narciselor,  sti cat regret ca  niciodata nu am ajuns acolo primavara sa-mi croiesc o rochita adevarata din iarba si narcise galbene !

 “Sa mai dansam iubitul meu” iti amintesti ? “.............este toamna primaverii noastre, sunt ultimile zile dintr-un septembrie plin de fosnet si culoare, vantul imi flutura usor rochia, ma infior o clipa, dar parca nu vantul ma infioara ci soaptele tale iubite, am inteles acum ce-ti doresti, da, da, i-am vazut si eu, o iedera si un stejar , n-as fi crezut niciodata cat de frumosi sunt. Ea iedera, gratioasa , mladioasa , felina capabila sa se incolacesca pe trunchiul stejarului falnic, o auzi Domnul meu cum se pisiceste rugandu-se de el " Sa mai dansam, iubitul, meu !".Ii vezi danseaza blues, cu-n gest aproape omenesc !  „  

De cand n-am mai dansat  iubire ? Sa fie doi ani, doi ani plin de incercari, cu aripi smulse nedrept si nemilos, dar nu-am sa-L mai intreb de ce, am sa te intreb doar pe tine iubire  „ vrei sa invatam iar  sa zburam pe marmora alba?” Poate este timpul sa-ti faci curaj sa te ridici, esti pasarea Phoenix, Hesiod iti garanteaza 957 de ani !

Vizualizări: 53

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor