În călătoria sa spre Lumină, sufletul se cuibărește, pentru o vreme, în bobul de strugure. Esența lui înmiresmată, simfonia aromelor și sevei multicolore dătătoare de viață veșnică este leagănul perfect pentru transformarea supremă.
Când Beethoven a compus Oda Bucuriei, de bună-seamă că se înfruptase mai întâi din acest fruct sacru. Nu întâmlpător, soarele metamorfozează miezul rubiniu de strugure în cel mai bun vin - scânteie de inspirație și iubire.
Așa cum marii degustători privesc în soare transparența vinului în paharul de cristal, îmi place să surprind sclipirile misterioase ale bobului de strugure străpuns de lumină. E uimitor câte povești poți vedea, ca într-un caleidoscop.
Veți spune că sufletele sunt prea mari pentru a încăpea într-un spațiu atât de mic. Cred că sufletul este o sămânță eterică concentrată, capabilă să se adapteze oricărui loc.
Într-un astfel de leagăn plin de arome amețitoare și culori care te îndeamnă la fericire și iubire, a poposit și sufletul ei. În timpul vieții pământene, se numea Eva. O întruchipare a feminității și candorii. Părul negru revărsat în valuri pe umerii albi de alabastru, ochii adânci de culoarea infinitului, buzele croite pentru a rosti doar cuvinte frumoase și a fi sărutate, mersul lin confundându-se cu zborul... Toate acestea nu-și mai găsesc sensul acum. Sunt concentrate într-un sâmbure de lumină, o amintire, o amprentă a unei vieți.

Va continua.

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor