Sunt pleopa care îți închide lumea într-o secundă mânjită de sânge
Când amurgul m-atinge cu aripa și îmi mângâie cuvintele
În mine tresare o floare plantată de un fluture
Când primăvara nu era o stare de suflet.
În iarbă îți sângerează tălpile cu care mi-ai strivit visul
în care mi-am notat pasaje din haos.
Iar îngerii m-aplaudă pentru curajul de a nu-ți spune că exist
când de fapt,n-am existat decât gravat în haosul pe care l-ai desenat stângaci pe fundalul amurgului sângeriu.
Am să-ți curprind gleznele-ți fine iar cu buzele am să-ți mut visul la capătul lumii,apoi am să fac din pielea ta un adăpost pentru fericire unde va cântă liniștea când îi va fi frică să existe.
Pe umeri-ți am să-mi sculptezi sufletul într-o formă fără fond ca să se mire fluturii de splendoarea unei umbre de surâs amar.
Voi avea un proces în care voi fi condamnat la viață.Sper să nu-mi dea cu executare.Voi evada prin sufletul tău.Viață.Și moartea dansează pe fire de praf.
Primăvară.

Vizualizări: 153

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Vlad Gafencu pe Martie 15, 2014 la 9:19pm

Va multumesc!

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Martie 13, 2014 la 7:00pm

Iată o promisiune fermă a adevăratei Poezii. Bravos!

Comentariu publicat de Virginia Moraru pe Martie 13, 2014 la 2:32pm

 Imi place ca spui din inima...Vorbesti in limba Iubirii! Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor