SENATUL EVZ: Turbulenţe şi derapaje


de Mircea Cărtărescu
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-turbulente-si-derapaje-...

Trecem din nou printr-o zonă de turbulenţă politică în mare măsură artificial întreţinută, de parcă politicienii ar avea un contract cu ziariştii pentru lunile moarte de vară: ia să mai dăm ceva apă la moara de cuvinte...
Ne scufundăm în sărăcie, austeritatea ne-a luat şi pielea de pe noi, dările la stat amintesc de fumăritul şi oieritul de altădată, nimeni nu mai vorbeşte de vreo luminiţă, cât de mică, de la capătul tunelului. În schimb avem subiecte cu ghiotura, anume făcute parcă săşi dea tot omul cu părerea, că doar de-aceea are limbă-n gură.

Băsescu vorbeşte mult, din ce în ce mai mult, prea mult, de parcă perioada (pe care eu i-am lăudat-o) de acum vreo şase luni, când nu se mai arăta pe nicăieri, l-ar fi lăsat cu mari frustrări. Nu e zi în care să nu scoată tot soiul de cărţi de joc din mânecă, de la aşi până la cele mai mărunte. Nu ştiu dacă-şi mai înţelege jocurile el însuşi, că eu, mărturisesc, nu le mai pot urmări, aşa cum nu mai poţi ghici sub care ceşcuţă e bila după învârtitul celor trei ceşti de la alba-neagra. Prea multe învârtiri, prea multe ricoşeuri de biliard. Prea mult plecat la Huşi ca să creadă lumea că nu se duce la Huşi, dar el de fapt chiar la Huşi se duce.

Modificarea Constituţiei şi reorganizarea administrativă şi teritorială a ţării sunt aşii din mânecă: idei normale într-o ţară anormală. Până şi opoziţia ştie foarte bine că ambele vor trebui făcute, dar nu când vrea Băsescu, ci când vor vrea ei. Două săptămâni ne-am distrat cu temele astea: ba că-i dreaptă, ba că-i strâmbă. În joc s- au prins şi aşa-zişii aliaţi de la putere, maghiarii, care au de împărţit cu partenerii lor de acum cam tot atât cât au avut şi cu PSD-ul, cu liberalii şi cu mai toate partidele lângă care, accesoriu indispensabil la putere, au guvernat de când se ştiu. Identitatea lor ambiguă, fidelităţile lor incerte, interesele de afaceri bine conturate i-au făcut întotdeauna pescuitori în ape tulburi. Kelemen Hunor, ministrul Culturii (prin ce merit?) nu a văzut în viaţa lui o faţă de artist român, nu le cunoaşte nevoile, nu ştie nici ce e, nici cu ce se mănâncă viaţa culturală românească, incluzând-o pe cea a minunaţilor artişti maghiari din România. În schimb, nu scapă nici un prilej să-şi dea cu părerea despre teme politice care nu-s de domeniul său, încingând artificial animozităţi care ni se păreau stinse de mult. "Nu ne jucăm cu judeţele ca şi cu nişte piese de puzzle", spunea el, ca şi când niciodată n-ar trebui schimbat ceva în mult prea mărunţita împărţire a României. Ca şi când judeţele, fiefuri ale baronilor locali (se înţelege, maghiari în mijlocul Ardealului) ar fi nu o moştenire comunistă, ci o înţeleaptă şi intangibilă realitate.

Nu mai avem subiecte, s-au dus minele de aur ale Columbenilor şi Zăvorancelor? No problemo. Pitorescul nostru preşedinte nu are numai aşi, cum spuneam, în mânecă, ci şi doiari şi treiari, uneori de toată jalea. Greu de înţeles cum acelaşi om care pune teme mari, grele şi adevărate pe tapetul jerpelit al politicii noastre poate veni şi cu declaraţii de o mare simplicitate, ca să nu zic altfel. Cine l-a pus, de pildă, să răbufnească ieri seară împotriva regelui Mihai, să-l numească "slugă a ruşilor" şi trădător al ţării? Mai ales, cine l-a pus să aprobe trecerea Prutului de către generalul Antonescu? Chiar dacă acestea sunt convingerile reale ale preşedintelui, ce sens avea să fie debitate pe un post de televiziune? Un preşedinte trebuie să fie diplomatic, el nu e un istoric revizionist, ci un simbol naţional. Dacă are şi unele păreri nu prea democratice, mai bine să nu şi le exprime, căci trăim într-o ţară democratică. Nu sună bine, nici frumos în gura lui părerile extrem de nepopulare de acest gen. Ce-am auzit miercuri seară pe B1 TV arată latura personalităţii lui Traian Băsescu coerentă cu "ţigancă împuţită", "păsărică", "stat de mămici" şi alte derapaje, dar coboară penibilul acestei laturi la un nivel mai jos.

Partea proastă cu acest fel de ieşiri nu e că ele dau apă la moară celor care oricum îl critică pe preşedinte şi pentru eclipsele de lună, ci că-i pun în mare dificultate pe aliaţii săi. Nu poţi susţine la nesfârşit diferenţa dintre omul Băsescu şi politicianul Băsescu, pentru că faptele unuia se contaminează de cele ale celuilalt, imaginea unuia devine oglinda celuilalt.

Până una-alta, presa se bucură. Se bucură şi ideologii feroce din zona formatorilor (şi mai ales deformatorilor) de opinie. Vom auzi urlete asurzitoare timp de o săptămână. După care ar fi cazul să mai spună ceva gogonat şi Ponta sau Antonescu: e rândul lor.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ION IZVOR pe Iulie 1, 2011 la 3:00pm
Se stie ca

Preşedintele Băsescu Traian si-a sustinut opinia

cu privire la Ion Antonescu şi trecerea Prutului!

Sunt în acord ca Parmamentul României a condamnat Pactul de la 23 august 1939, asa-numitul pact Ribbentrop-Molotov!

Ca atare, de "unde e supărarea" diplomatiei ruse sau a domnului Iliescu, pe aceasta problema, cu atat mai mult cu cat, din anul de gratie 1991, URSS-ul atat de drag domnului Ilescu, nu mai există!
*
Comentariu publicat de ION IZVOR pe Iunie 28, 2011 la 7:35pm

SCRISOARE DESCHISĂ


DOMNULE PREŞEDINTE,

Am simţit nevoia imperioasă să vă scriu în clipa în care am auzit declaraţiile pe care le-aţi dat pe postul B1, în emisiunea din 22. 06. 2011. Nu am făcut-o; pe de o parte, de teama de a nu mă pronunţa prea abrupt sub şocul emoţional al comentariilor pe care aţi găsit cu cale să le faceţi - pe de altă parte, cu speranţa prostească că veţi găsi de cuviinţă, într-o proximă ocazie, să corectaţi ceva din gravele erori de care consider că v-aţi făcut vinovat. Discursul ţinut în faţa Parlamentului ar fi fost cu siguranţă cadrul cel mai potrivit să îndreptaţi ce se mai putea îndrepta. Nu v-aţi dovedit capabil de un asemenea gest. În această situaţie, mă simt îndreptăţit şi obligat să declar public că apreciez opiniile Dumneavoastră despre Istoria modernă a României ca incalificabile şi impardonabile, probe ale unei ignoranţe ce vă descalifică. (Prefer să vorbesc despre ignoranţă pentru că încă refuz să vă suspectez de rea-credinţă, un păcat infinit mai periculos, când cel în cauză ocupă cea mai înaltă demnitate în Stat)
Domnule Preşedinte,
Pornind de la ideea "că noi (românii - notă R.F.A.) încă nu ne aşezăm corect valorile" v-aţi hazardat într-o rapidă şi sumară judecată în finalul căreia aţi concluzionat că Regele Mihai "a fost slugă la ruşi" şi abdicarea "a fost un act de trădare a interesului naţional al României", în vreme ce "pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, ducerea lor în Transnistria şi nu ştiu ce". Pentru a elimina orice dubiu asupra viziunii Dumneavoastră asupra evenimentelor, la întrebarea dacă la vremea respectivă aţi fi dat ordin armatelor române să treacă Prutul nu v-a trebuit nici o clipă de reflecţie ca să răspundeţi categoric DA. Un "DA" motivat, la fel ca şi Ion Antonescu în urmă cu 70 de ani, de respectul şi datoria faţă de un ALIAT şi de dorinţa de a recupera teritoriul pierdut în urma unui rapt. În goana după un răspuns "eroic", cu impactul cel mai puternic asupra telespectatorilor, aţi trecut însă peste un "amănunt" esenţial: cine era ALIATUL. Adolf Hitler! Aliatul pe mâna căruia a mers Ion Antonescu şi căruia i-a rămas fidel până în ultima clipă, trăgând România în cea mai dezastruoasă aventură din Istoria ei, s-a numit Hitler şi Germania nazistă. Respectarea obligaţiei faţă de un asemenea aliat îl poate absolvi pe Ion Antonescu de judecata neiertătoare a Istoriei? Şi puteţi declara astăzi fără să vă cutremuraţi că împărtăşiţi fără rezerve opţiunea lui Antonescu şi că, în locul lui, aţi fi procedat la fel? Chiar nu ştiţi nimic din tot ce a însemnat "programul politic" al Führer-ului şi nu ştiţi că teritoriu românesc pierdut în urma Acordului între Hitler şi Stalin ("Ribbentrop-Molotov") şi care trebuia recuperat nu se întindea decât până la Nistru şi că la eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, în iunie 1942, Maniu şi Brătianu, împreună cu alţi fruntaşi ai partidelor istorice, l-au conjurat pe Antonescu să se oprească la graniţa recunoscută a României? Sunteţi în stare să realizaţi măcar şi pentru o clipă imaginea apocaliptică a lumii, dacă victoria finală i-ar fi aparţinut lui Hitler şi aliatul lui Ion Antonescu?! Care ar fi după Dumneavoastră poziţia bine-meritată a lui Ion Antonescu într-o Istorie în care s-ar face dreptate şi s-ar proceda la o "aşezare corectă a valorilor"?
Domnule Preşedinte,
Încercarea de reabilitare a "victimei" Ion Antonescu, pe care nu pot să cred că sunteţi în stare s-o continuaţi, aţi simţit nevoia să o trataţi în antiteză cu imaginea unui "profitor", al unui fals "erou" al Istoriei: Regele Mihai. Nu am să insist nici o clipă asupra limbajului inacceptabil cu care vă permiteţi să vorbiţi până şi despre Rege. Ce mă oripilează este capacitatea de a răstălmăci şi nesocoti fapte asupra cărora Istoria, prin documente şi analize produse de personalităţi ştiinţifice de necontestat, din întreaga lume, s-a pronunţat în modul cel mai limpede şi cel mai argumentat. Decizia Regelui Mihai, covârşitoare ca importanţă în derularea operaţiunilor în finalul celui de Al II-lea Război Mondial, de a-l aresta pe Ion Antonescu şi de a rupe alianţa cu Hitler a marcat o şansă de ultimă oră pentru ca România să atenueze într-un fel oprobriul de care s-a acoperit în momentul în care s-a înregimentat în rândurile Axei. Încercarea Dumneavoastră de a minimaliza importanţa istorică a rolului jucat de Rege în împlinirea actului de la 23 august şi de a-i arunca în cârcă culpa abdicării, ca şi cum ar fi existat sacrificiu la îndemâna oricărui muritor care ar mai fi putut opri mersul implacabil al cotropirii Ţării de regimul impus de la Moscova, dincolo de stupoare cred că obligă orice cetăţean conştient al României să-şi dea un răspuns ferm la întrebarea: "Mai pot să am încredere în discernământul şi în dreapta-judecată a preşedintelui Ţării?"
În ceea ce mă priveşte, cu o amărăciune pe care nu vi-o ascund, răspunsul este NU.

Radu Feldman Alexandru
28. 06. 2011
*

DOMNULUI TRAIAN BĂSESCU,
Preşedintele României


http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/scrisoare-deschisa...

Comentariu publicat de ION IZVOR pe Iunie 28, 2011 la 3:13pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor