Urc pe a ta coloană vertebrală
Ca pe o scară spre nicăieri sau către pretutindeni.
Undeva, în zona inimii, cineva mă strigă pe nume și mă oprește pentru o clipă din drum.
Ce ciudat! Nu credeam că voi întâlni oameni când urc la tine, căutându-mi acel nicăieri al meu sau acel tot pe care l-am pierdut…
Nu știu ce am să fac când o să ajung sus.
“Cât de sus?” întrebi, curioasă ca o pisică răzgâiată și dulce.
“Nu știu, îți răspund surprins, nu credeam că m-ai auzit urcând.”

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor