Astăzi mi-am amintit de primele lecţii de pian. Eram în clasa a doua, la şcoala generală, când tăticul m-a înscris în clasa întâi la şcoala de muzică “Valeriu Hanganu”. Eram atât de nerăbdătoare să învăţ şi să apăs pe claviatură, mi se părea un miracol să pot scoate din acel instrument sunete de vis.

    Am rămas un pic dezamăgită de prima lecţie de pian. Învăţătoarea nu m-a lăsat nici să îl ating. A luat nişte coli de hârtie şi le-a mototolit, făcând nişte bulgăraşi. Mi-a zis să întind mâinile cu palmele în jos şi să curbez degetele aşa încât să nu pice bulgăraşii din mâini. Era destul de greoi şi nu înţelegea copilul din mine la ce foloseau toate acele tehnici. Era vorba doar de formarea poziţiei pe care urma să o folosesc pe clape. Şi acum îmi amintesc cum îmi tot repeta “Spatele drept şi fundul pe marginea scaunului!”.

      Doamne! Şi ce m-am bucurat când am învăţat primele cântece la pian. Deşi le cântam doar cu o mână, păreau scoase din rai. Apoi am început să învăţ game şi arpegii pe care trebuia să le cânt înainte de interpretarea unei melodii, pentru încâlzire şi creşterea performanţei. Mai întâi cu mâna dreaptă, apoi cu mâna stângă, apoi, în acelaşi ritm, cu ambele. Fiecare an şi treaptă însemna o melodie mai frumoasă şi mai interesantă de cântat.

      Am experimentat şi varianta cu două persoane la un singur pian, interpretând o melodie cu patru maini. Întrebaţi un pianist ce înseamnă să se desfăşoare pe claviatură? Ce sentiment încearcă? Unii nici nu ar putea să exprime în cuvinte magia acelor sunete. Atunci când te laşi purtat de timpul muzicii desfăşurat într-un alt univers, plin de magie şi mister. Acolo lumea pare atât de caldă, atât de frumoasă, atât de... omenească!

      Acestea sunt clipe frumoase ale copilăriei pe care unii nu le pot uita. Şi de ce ar face-o? Mi-am cumpărat de curând un pian (cel de acasă e din lemn şi cam greu de adus până aici)... Încerc să retrăiesc în minutele libere acele amintiri curate, în care arta îşi implanta amprentele în sufletul meu. Şi nu cred că trebuie să fii un artist desăvârşit, ca să o simţi în toată splendoarea ei. Trebuie să îţi aminteşti doar cine eşti, să te gândeşti la primele cărţi citite în copilărie, la primele melodii ascultate, la primele jocuri cu ceilalţi copii, atunci când sufletul era plin de candoare şi curat ca o lacrimă...

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor